Biblioteci și fonduri de cărți românești

Pe lângă cărțile vechi românești scrise cu litere chirilice, preyentate în paginile anterioare, drept moștenire de la predecesorii noștri, ne-au rămas, și multe cărți, păstrate în biblioteci publice sau particulare. Și acestea „constituie o bogăție de neprețuit, o dovadă cocludentă a existenței noastre în aceste spații, a perpetuării spiritului românesc și a valorilor create de-a lungul anilor” (Florin Ursulescu, Rodica Ursulescu Miličiċ, Biblioteci și cărți românești din Voivodina). Din păcate, oricât am fi trudit, să facem un inventar al tuturor cărților în limba română care se păstreayă în spațiul nostru, numărul celor preyentate în continuare este aproximativ, fiindcă nu în toate bibliotecile se poartă o evidentță riguroasă a numărului cărților, mai ales în bibliotecile particulare.

Primele biblioteci și fonduri de cărți românești din Banatul sârbesc, au apărut pe la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, când ele „s-au dovedit a fi factori de însemnătate deosebită în spațiul de cultură românească, fie că ele au fost în ființate ca biblioteci parohiale, ca reuniuni de cetire, sau ca bibiloteci populare.

În satele cu români, primele bibiloteci au fost cele parohiale, care pe parcursul anilor s-au transformat în biblioteci școlare (școlile fiind în acea perioadă confesionale) sau sătești, pe lângă societățile culturale, sau – mai târziu – căminele culturale sau casele de cultură, care funcționau, într-o perioadă, ca instituții culturale cu bibliotecari profesoniști. Astfel de biblioteci au fost înființate, după cel de al Doilea Război Mondial în toate cele 30 de sate cu români. Numărul lor însă în aceste biblioteci nu o întrecut cifra de 17.000. Abia „prin acțiunea intreprinsă de Casa de Presă Libertatea în legătură  cu importul cărților în limba română prin intermediul Cartimex-ului din Republica Populară Română, s-au creat condiții favorabile pentru reînnoirea fondului de cărți al bibliotecilor din localitățile cu populație românească. Astfel un însemnat număr de cărți importate au fost distribuite bibliotecilor populare și școlare în mod gratuit, contribuind la îmbunătățirea situației cu privire la mărirea fondului de cărți la naționalitatea română.” (Nicolae Polverejan, Dezvolatarea rețelei de biblioteci în Voivodina, Lumina, Panciova, nr. 3, sept. – oct. 1963).

Pe la începutul anilor `70 am întreprins personal o anchetă în câteva biblitoeci centrale (Zrenianin, Vârșeț, Alibunar și Cuvin), în bilbioteci sătești (Begheiți – Torac), Uzdin, Vladimirovaț-Petrovasâla, Barițe, Nicolinț, Marcovăț, Seleuș, biblioteci școlare (Liceul „Borislav Petrov – Braca” din Vârșeț, Școala Elementară din Begheiți – Torac, etc.) unde am făcut cercetări la fața locului și am stat de vorbă cu cele mai responsabile persone ale acestor instituții. Despre această anchetă precum și, despre întrunirile bibliotecarilor din Voivodina, am publicat un articol în revista Lumina din Panciova, în care am făcut, chiar, și unele propuneri concret. „În ceea ce privește activitatea la sat, se constată că aceasta are condiții favorabile din punct de vedere geografico-demografic, deoarece majoritatea localităților din Voivodina au peste o mie de locuitori, iar 338 de localități au de la 1.000 până la 10.000 de locuitori. Majoritatea populației voivodinene trăiește în localități de tip rural. Acestea sunt destul de dezvoltate, ceea ce oferă și posibilitatea unei dezvoltări culturale mai accelerate. Trebuie menționat că, deși o bună parte din localitățile apropiate de oraș se servesc direct de serviciile intituțiilor culturale din centrele urbane, totuși sunt necesaer eforturi spre a se asigura orientarea lor și spre celelalte localități, precum și prentru stimularea dezvoltării instituțiilor culturale de la sate. De aceea, în primul rând, este nevoie de modernizarea sau adoptarea sălilor de lectură. De asemenea, este necesară și angajarea de cadre calificate și în special este nevoie de îmbunătățirea bibliotecilor cu cărți în limbile naționalităților. Sau,  unele date statistice cu privire la numărul cărților și publicațiilor în unele biblioteci, precum și alte amărunte relevante pentru activitatea acestora. Anume, ca în anul 1972, Biblioteca Centrală Comunală din Alibunar dispunea de 6.000 de cărți, dintre care circa 2.000 de cărți românești, iar biblioteca din Vladimirovaț dispunea de 4.000 de volume, având 400 de cititori, dintre care majoritatea au fost țărani. Biblioteca Orașului Vârșeț dispunea de un fond de 125.000 de exemplare, dintre care 50.000 de cărți active. Biblioteca a avut pe atunci 17 despărțăminte la sate, iar șase loclități nu aveau bibliteci  – Mesici, Sălcița, Straja, Vršački Ritovi, Oreșaț și Gudurica.”  (Costa Roșu, Activitatea bibliotecilor noastre, Lumina, Panciova, nr. 3-4, 1972).

„…Toate monografiile localităților noastre, apărute până acum, consemneayă și existența bibliotecii odată cu începutul ctivității culturale în arealul de viață și cultură dat. Au existat biblioteci pe lângă biserică, reuniuni de cetire și cântări, cse de cultură, școli, dar și biblioteci particulare. Fondul de carte al cestora a corespuns timpului, dar și structurii cititorilor, pe de o parte, și nivelului de disponibilități materiale ale fondatorilor și donatorilor de carte, pe de altă parte. Trebuie spus că, în mare parte, bibliotecile din localitățile noastre sunt înființate prin donații făcute de centre culturale din România (București, Iași, Cluj, Timișoara, Arad, Craiova, Turnu Severin), fapt despre care s-a scris în mai multe rânduri în publicațiile noastre. Așa a fost la sfârșitul secolului trecut, la începutul, dar și la sfârșitul acestui secol (s-a făcut import de care din România în perioada 1955-1982, de la Ilexim, Cartimex etc. Prin Nolit sau Forum)”.

Problema se pune încă cum este folosit fondul de care de care dispun bibliotecile noastre. Știm bine că acțiunea instructiv – educativă prin intermediul bibliotecii, mai ales la sate și în școlile din meidul rural, are p însemnătate deosebită. Ne întrebăm dacă este bine concepută activitatea bibliotecilor, sau în virtutea unei mentalități moștenite biblioteca are un rol doar la rubrica „planificări”, sau nici măcar acolo. O anchetă pe teren, prin bibliotecile și școlile noastre, credem că ar ilustra starea de fapt, nu de alta, ci din simplul fapt că în taote cererile noastre către instituții și instanțe din România, pe loc de frunte figureayă cartea. Și, carte în limba română mai tipăresc și câteva edituri de la noi. Cine și cât cumpără nu se prea știe” (Simeno Lăzăreanu, Bibliotecile, Libertatea, Panciova, nr. 47, 20 noimebrie 1999).

Biblioteca Matica srpska din Novi Sad, elaborează, în fiecare an o analiză exhaustivă privind starea rețelei de biblioteci publice din Voivodina, astfel, am aflat că în anul 2008, ele au dispus de 3.193.683 de publicații în limba sârbă, 593.182 în limba maghiară, 35.470 în limba slovacă, 30.285 în limba română, 8.686 în limba ruteană și 104.088 în limbile altor etnii. Referitor la cărțile și publicațiile periodice românești, trebuie spus că un număr considerabil de cărți, există în bibliotecile școlare – ale școlilor elementare, medii și ale facultăților.

În analiza Bibliotecii Matica srpska se spuen că pentru bibliotecile din Voivodina lipsa de spațiu corespunzător reprezintă și pe mai departe o problemă serioasă. În ciuda acestui fapt, în anul 2008 au fost semnalate unele tendințe pozitive: a crescut numărul de cărți și publicații periodice procurate, la fel și numărul de membri ai bibliotecilor, multe biblioteci au fost dotate cu calculatoare și internet, au fost organizate un număr mare de manifestpri culturale etc.

Iată, în continuare, catalogul cărților românești aflate în bibliotecile instituțiilor culturale și de învățământ, bibliotecile orășenești, bibliotecile sătești (comunale) și bibliotecile paticulare din Voivodina și din Belgrad.

Biblioteca Matica srpska, Novi Sad

Biblioteca Matica srpska din Novi Sad este biblioteca centrală a Voivodinei, de altfel una din instituțiile poporului sârb cu cele mai îndelungată tradiție și, în același timp, una dintre cele mai importante instituții științifice și culturale.

A luat naștere în anul 1826, la Peșta. În anul 1864 biblioteca a fost mutată la Novi Sad, odată cu Instituția Matica sprska. Pe parcursul anilor și-a majorat în permanență numărul de cărți și publicații, atât prin cumpărare cât și prin abonament și schimbul de publcații. În present primește publicații de la academiile de știință, universități, societăți literare și redacții ale revistelor din majoritatea țărilor din Europa.

Biblioteca Matica Srpska posedă în fondurile sale peste 3.000.000 de cărți  și publicații, precum și 671 cărți vechi în manuscris, cea mai mae colecție de cărți sârbești din secolele XV-XVIII și cea mai bogată colecție de publicații periodice sârbești din secolul XVII și prima jumătate a secolului XIX.

Această bibliotecă face schimburi de cărți și publicații cu 23 biblioteci, instituții și societăți din România. În catalogul electronic biblioteca dispune de 12.517 cărți în limba română, dintre care 7.475 sunt editate în România, precum și 112 titluri de periodice. Colaborealyă îndeosebi cu Biblioteca Națională din București, cu care realizează un schimb de 60 de cărți și 20 de publicații pe an. Apoi, cu Academia Română, cu Universitatea din Timișoara, și cu cele din Constanța, Cluj-Napoca, și Alba Iulia. În catalogul electronic al Bibliotecii Matica Srpska au intrat și, 103 cărți vechi, din perioada 1600-1867, 4.423 de volume de literatură științifică, îndreptare și manuale, din perioada 1868-2000 și 3.967 volume de beletristică și lectură școlară. Aci, se mai păstrează și 18 titluri de reviste, anuare și bibliografii în limba română din primii ani ai sec. al XXI-lea, dintre care zece dintre ele tipărite la Cluj-Napoca, București, Lugoj, Cenei, Târgu Mureș și Timișoara și opt la Novi Sad, Uzdin și Torac.

Biblioteca Facultății de Filozofie, Novi Sad

Biblioteca a fost înființată în anul 1954, odată cu facultatea. În anul 1974 în cadrul facultății a fost înființat Sectorul de Limbă și Literatură Română, acum Departamentul de Limba și Literatura Română, și tot atunci a fost creat și fondul de cărții și publicații românești în cadrul biblioecii.

În prezent Biblioteca Departamentului de Limba și Literatură Română dispune de 6.800 de cărți și publicații monografice în limba română și 89 de titluri de revite. Biblioteca primește cu regularitate revistele Lettre Interantionale, România literară, Luceafărul, Cuvântul, Convorbiri literare, Limba română, Familia, Vatra, Viața românească etc. În ultima vreme sosec și revistele Studia Universitatis Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și British and American Studies – BAS din Timișoara. În revistele menționate se pot citi și articole în limba engleză, , germană și franceză, semnate de autori și cercetători cunsocuți pe plan internațional.

Biblioteca Muzeului Voivodinei, Novi Sad

biblioteca Muzeului Voivodinei, a fost înființată în anul 1952. Ea a luat naștere din fondul de cărți din mai multe colecții. S-a început cu 207 publicații, iar în prezent dispune de 22.210 publicații monografice și 18.880 colecții de reviste. În limba română are, în total, 34 de cărți, dintre care 32 primite din România (Suceava, Timișoara, Arad, Iași, Craiova, Deva, Reșița și Satu-Mare) și două primite din Voivodina.

Biblioteca Centrului pentru organizațiile neguvernamentale Fondul Culturii, Novi Sad

Biblioteca dispune de o sută de cărți din domeniul folclorului, cercetărilor socio-logice, etnologiei, autorii fiind din România și Serbia. De asemenea biblioteca dispune și de actele mai multor simpozioane.

Biblioteca Școlii de Studii Înalte de Specialitate pentru Instruirea Educatorilor, Vârșeț

Dispune în total de 28.657 de cărți, dinre care circa 2.500 sunt în limba română. Cărțile în limba română sunt foarte variate – beletristică, literatura clasicilor români și universali, cărți de specialitate, manuale etc. O bună parte din cărți sunt donații din România, iar altele sunt procurate de la CPE Libertatea.

Biblioteca Liceului “Borislav Petrov Barca”, Vârșeț

 Dispunem de o bibliotecă în limba română cu 3.500 de volume. Este vorba, în general, de cărțile bibliotecii fostului Liceu Român, desființat în anul 1956.

Fondul de cărți se completează din donații. Pe lângă beletristică – cărți mai vechi, în primul rând ale clasicilor români și cărți mai noi din România – biblioteca dispune de tot ceea ce s-a publicat pe meleagurile bănățene, în primul rând la CPE Libertatea: manuale, dicționare, enciclopedii și cărți de specialitate.

Biblioteca Vicariatului Român, Vârșeț

Biblioteca Vicariatului Român ese de tip intern, pentru necesitățile Bisericii Ortodoxe Române din Voivodina. Dispune de o mie de cărți: manuale școlare, manuale de teologie, cărți de beletristică, literatură religioasă. Biblioteca, dispune și de două mii de reviste și alte publicații din România.

Biblioteca Liceului Economic, Alibunar

Dispune de 6.064 de cărți pentru elevi și 1.977 cărți pentru cadrele didactice, dintre care 2.500 în limba română, majoritatea pentru lectură școlară, enciclopedii și dicționare. Biblioteca este abonată la diferite ziare, reviste, îndreptare pedagogice etc. În limba română, biblioteca primește gratuit revista Lumina și săptămânalul Libertatea. Începând din anul 2003, că Liceul Economic primește pentru biblioteca sa donații de carte de la Liceul nr. 1 „Vasile Goldiș” din Arad.

„Pe lângă Biblioteca Locală, în Alibunar funcționează cu mare succes și Biblioteca Liceului de Economie și Comerț, care dispune de peste 8.000 de volume. Biblioteca îmrpumută cărți, mai cu seamă literatură școlară, elevilor acestei școli și cadrelor didactice, fiind abonată și la unele reviste din domeniul economic”. (Mircea Samoilă, Alibunarul cultural, Alibunar, 2006).

Școala Elementară din Alibunar are o bibliotecă cu circa 6.000 de cărți, dintre care 3.600 în limba română. Cărțile acestei biblioteci le folosesc și cadrele didactice și elevii Școlii Elementare din Seleuș. Fondul de cărți este alcătuit din beletristică, lectură școlară, cărți pentru copii, cărți de specialitate, enciclopedii etc.

Biblioteca Facultății de Filologie, Belgrad

Biblioteca Secției de Limba și Literatura Română a Facultății de Filologie din Belgrad este parte componentă a infrastructurii de cercetare științifică și de învățământ deoarece prin resursele și serviciile ei contribuie la dezvoltarea științei și participă activ la procesul de învățământ și de cercetare științifică.

Secția de Limba și Literatura Română din cadrul Facultății de Filologie din Novi Sad a fost înființată în anul 1963. În acelați an a început să se constitutie și fondul de cărți al bibliotecii, și anume prin venirea primului lector din București, Ion Deaconescu, care a adus și a donat bibliotecii circa 120 de cărți. Mai târziu, Secția de Limba și Literatura Română (pe atunci Seminarul de limba română) a început să fie aprovizionată de Biblioteca Centrală Universitară din București. Prin medierea acestei biblioteci ajungeau și câte 15-20 de titluri de reviste de specialitate.

În primii ani, când biblioteca era în faza de constituire, de ea se îngrijea dr. Radu Flora, iar mai târziu grija bibliotecii au preluat-o lectorii străini și, după aceea, și studenții. Primul bibliotecar a fost angajat abia în anul 1995, care a cunoscut bine domeniul științific de care se ocupa biblioteca. Prin aceasta biblioteca a fost înființată și în mod oficial și a devent parte integrantă a sistemului de biblioteci ale Universității din Belgrad și a altor subsisteme specializate din Serbia.

Cărțile cu care se completa fondul bibliotecii în principal erau donații, astfel că Secția de Limba și Literatura Română nu avea influență prea mare asupra politicii de aprovizionare. Din această cauză fondul de carte a avut de suferit din aspectul varietății cărților. Fondul bibliotecii este alcătuit din două colecții de bază: cărțile monografice și revistele, respectiv publicațiile de serie.

Colecțiile publicațiilor monografice cuprind atât opera de beletristică, cât și literatură de specialitate, după cum sunt manualele, diferite îndreptare, cărți de gramatică, istorii ale literaturii și alt material indispensabil studenților și profesorilor, precum și dicționare, enciclopedii, lexicoane, bibliografii. Această colecție dispune de 7.000 de titluri.

Colecțiile publicațiilor de serie cuprind reviste științifice și de specialitate, ziare, în total 125 de titluri.

Referitor la fondul de carte al Biblitoecii Secției de Limba și Literatura Română, o caracteristică specifică o constituie faptul că aproape 98% la sută din acest fond sutn în limba română, iar duplicate ale cărților există într-un număr foarte mic. (Florin Ursulescu, Rodica Ursulescu Miličić, Biblioteci și cărți românești din Voivodina, Zrenianin, 2009).

Biblitoeca Institutului de Balcanologie al Academiei Sârbe de Științe și Arte, Belgrad

Biblioteca Institutului dispune de circa 300 de cărți românești, în fondul Proiectului „Stratificarea etnică și socială a Balcanilor”. Toate volumele sunt din domeniile: lingvistică, etnografie și folclor și câteva dicționare și atlase dialectologice. De asemenea, această bibliotecă, mai dispune și de 420 de periodice, dintre care 42 în limba română. Este vorba de anale, anuare, reviste – sosesc din București, Craiova, Timișoara, Sibiu, Alba Iulia și Cluj-Napoca. La Biblioteca Institutului de Balcanologie se pot citi „Analele Universității din Craiova”, Temišvarski zbornik, Anaurul Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brailoiu”, revista Balcania a Institutului de Studii Balcanice „Victor Papacostea”, „Limba Română”, revistă a Institutului de Lingvistică din București.

Biblioteca Fundaţiei „Constantin Diaconovici Loga”

Biblioteca Fundaţiei „Constantin Diaconovici Loga”, a fost inaugurată în 16 aprilie 2009, la Torac la Casa Bănăţeană. Ea poartă numele uneia dintre cele mai însemnate personalităţi din trecutul cultural al Banatului (dascăl, profesor, publicist).

„Domnul Costa Roşu, preşedintele Fundaţiei de Etnografie şi Folclor, în calitate de gază şi organizator al acestei festivităţi de inaugurare a menţionat următoarele:

Ne-am întâlnit aci să inaugurăm Biblioteca Fundaţiei Române de Etnografie şi Folclor din Voivodina. Ideea fondării unei bibliotecii şi a unei bănci de date persistă în cadrul societăţii noastre încă de la înfiinţarea ei, dar iată că abia acum, după aproape cincisprezece ani, ea începe să prindă viaţă. Se realizează, în primul rând, datorită numeroşilor donatori de carte şi datorită prietenilor Fundaţiei, care au sprijint încă de la început această idee. Astfel, biblioteca pe care o vom inaugura acum dispune deja de peste 2.500 de cărţi. În cel puţin o lună, numărul lor se va dubla. Biblioteca „Constantin Diaconovici Loga” va reprezenta un lăcaş al cuvântului scris şi al spiritualităţii româneşti de pe întreg întinsul Banatului istoric, un loc de cercetare şi de documentare, nu o obişnuită bibliotecă pentru public, ci o bibliotecă pentru publicaţii, documente din arhive şi studii despre Banat şi bănăţeni, despre viaţa în comun a celor 30 de popoare sau etnii care trăiesc aici…”  (Teodora Ocolişa, Un lăcaş adevărat al cuvântului scris, Tradiţia, Novi Sad, nr. 33-35, 2008).

Cărţile de care dispune biblioteca au fost primite din donaţia persoanelor: Lucreţia şi Nicoleta Raichici din Novi Sad, dr. Gheorghe Baloş din Zrenianin, prof. dr. Valeriu Leu din Reşiţa, Costa Roşu din Novi Sad, prof. dr. Lia Magdu, Valentin Mic, Florin Ursulescu şi alţii.

 Biblioteca Centrală „Dr. Valeriu Leu” a Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, Torac

Biblioteca a fost inaugurată pe 16 decembrie 2010. Este o bibliotecă în fază de formare şi se află în încăperile Bibliotecii Fundaţiei Române de Etnografie şi Folclor din Voivodina „Constantin Diaconovici Loga” din Torac, la „Casa bănăţeană”. Biblioteca dispune de 4.000 de cărţi, primite prin donaţii, de la unii intelectuali români din Voivodina şi România, de la Biblioteca Naţională din Belgrad, de la Institutul de Geografie al Facultăţii de Ştiinţe Matematice din Novi Sad. În carul Bibliotecii „Dr. Valeriu Leu” funcţionează şi Fondul de carte „Banatul – Dr. Radu Flora”.

Biblioteca C.P.E. Libertatea, Panciova

Biblioteca dispune de 3.000 de volume din toate domeniile – beletristică, lectură şcolară, cărţi pentru copii, dicţionare, enciclopedii, lexicoane, un număr mare de publicaţii periodice precum de toate cărţile şi puglicaţiile editate de către Casa de Presă şi Editură Libertatea, şi de toate colecţiile săptămânalului Libertatea, ale revistelor Lumina, Tribuna tineretului (mai târziu Tinereţea), Bucuria copiilor etc.

 Biblioteca Orăşenească, Novi Sad

Biblioteca Orăşenească din Novi Sad, dispune de circa 400.000 de cărţi şi reviste, în cea mai mare parte în limba sârbă, dar şi de cărţi şi publicaţii în limbile altor comunităţi naţionale: maghiară, slovacă, română şi ruteană.

În anul 2000 s-a primit o donaţie de 3.186 de cărţi în limba română, de la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Asachi din Iaşi (România). Din cauza lipsei de spaţiu în clădirea centrală a Bibliotecii, cărţile au fost date Secţiei Žarko Zrenjanin, de la Novo naselje din Novi Sad.

În momentul de faţă fondul de cărţi româneşti este de 3.434. de asemenea, în Colecţia de baştină există opet titluri de alte publicaţii (almanahuri şi reviste).

Biblioteca Orăşenească, Panciova

Biblioteca oraşului Panciova a fost înfiinţată în anul 1933. Pe atunci a dispuns de aproape 8.000 de cărţi în limba sârbă, iar în prezent de 170.423 de cărţi dintre care 825 în limba română. Concret, la Secţia ştiinţficiă – 22, la Secţia de împrumut – 237, la Secţia pentru copii – 26 şi la Secţia de baştină – 544 de cărţi. Secţia de baştină mai dispune şi de unele publicaţii în limba română – în total 23. Publicaţiile Casei de presă şi Editură Libertatea, care are sediul la Panciova (Libertatea, Lumina, Tinereţea, respectiv în trecut Tribuna tineretului, Bucuria copiilor, Almanahul Libertatea), cât şi publicaţii care apar în mai multe localităţi din Banatul de sud şi Banatul central. Astfel Secţia de baştină primeşte Cuvântul românesc (Vârşeţ), Familia (Petrovasâla), Informaţia (Alibunar) Satul 899 (Nicolinţ), Tibiscus (Uzdin) etc. Aici se află şi numere vechi ale săptămânalului Nădejdea, care a apărut în perioada interbelică şi în timpul Războiului al Doilea Mondial.

 Biblioteca Orăşenească, Vârşeţ

Biblioteca Orăşenească din Vârşeţ a fost înfiinţată în anul 1887, ca biblioteca publică, şi a fost dată în folosinţă în 15 ianuarie 1888. Întemeietorul şi primul bibliotecar a fost Felix Milleker, cunoscut istoric şi arheolog, autor al mai multor titluri de carte şi studii ştiinţifice.

Cea mai veche carte din Bibliotecă cuprinde scrisorile pedagogice şi datează din anul 1496.

În prezent Biblioteca Orăşenească din Vârşeţ dispune de peste 200.000 de titluri de carte, dintre care 5.000 de cărţi sunt vechi şi rare, marea majoritate tipărită la Vârşeţ. În fond există şi 20.000 de reviste, magazine şi buletine periodice (Vojvodina, Banatski list, Vršačka kula, care apre şi azi şi multe altele). De asemenea există şi un fond bogat de ziare şi reviste în limbile germană, maghiară şi română, unde un loc aparte revine săptămânalului Libertatea. Numărul cărţilor în limba română este de 3.087 volume.

Biblioteca Orăşenească, Zrenianin

Biblioteca dispune de circa 28.000 de cărţi cuprinse prin catalogizare. Numărul căţilor româneşti este de 137 de cărţi în total, majoritatea din ele fiind editate de C.P.E. „Libertatea” din Panciova.

Biblioteca din Alibunar

„În urma Primului Război Mondial, mai precis în anul 1923, se reorganizează viaţa culturală la Alibunar mai cu seamă din partea entităţii române, care înfiinţează Reuniunea de cântări şi citire Doina. Atunci s-a înfiinţat şi o modestă bibliotecă şi sală de lectură.

În anul 1929 a venit la Alibunar domnul Coriolan Buracu, directorul Teatrului şi al Bibliotecii „I.S. Bibescu” din Turnul Severin, România. A făcut un cadou de peste 400 de cărţi româneşti din diferite domenii bibliotecii din Alibunar”.

Imediat după Războiul al Doilea Mondial, biblioteca cu cărţi româneşti funcţionează în cadrul Societăţii Culturale „Doina”, iar cea cu cărţi sârbeşti în cadrul Societăţii Culturale „Nušić”. Bibliotecile posedau un număr modest de cărţi – 1.232 în limba română şi 61 în limba sârbă.

În anul 1952 cele două biblioteci se unifică şi se formează Bibliooteca locală. Această bibliotecă a dispus de peste 2.800 de cărţi, dintre care circa 650 în limba română (o bună parte au fost procurate de la C.P.E. Libertatea din Vârşeţ).

Pe atunci biblioteca dispunea de sală de sală de lectură şi era abonată la 10 ziare şi 8 reviste, între care şi Libertatea, Lumina şi Femeia nouă. Biblioteca a avut 415 membri, dintre care 97 români şi restul sârbi.

„După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, din ambele biblioteci existente pe atunci, şi cea românească şi cea sârbească, au fost înlăturate toate titlurile ce se considerau cu conţinut ideologic negativ. Persoanele care au făcut revizuirea cărţilor au fost convinse că tot ce-i din perioada care a rămas în urmă, trebuia să dispară. De aceea au ars un număr însemnat de cărţi valoroase”. (Mircea Samoilă, Alibunarul cultural 1996-2006, Alibunar, 2006).

În anul 1954 se înfiinţează Biblioteca Cercuală cu sediul la Alibunar, care treptat îşi măreşte fondul de cărţi, astfel că în 1978 atinge numărul de circa 11.000 de volume.

În anul 1951 a fost deschisă la Alibunar o bibliotecă cu sală de lectură. Numărul total al cărţilor de care dispunea bilbioteca a fost de 4.000, dintre care circa 800 în limba română. Biblioteca a fost abonată la mai multe publicaţii în limba sârbă şi română.

Din 1960 bibioteca funcţionează ca unitate aparte în cadrul Căminului Cultural, iar din anul 1966 biblioteca funcţionează în cadrul Centrului de Cultură „3 Octombrie”. Biblioteca Centrală are în fruntea ei un director, iar Biblioteca Locală din Alibunar are un bibliotecar angajat.

„În comuna Alibunar problema bibliotecilor este într-o mare măsură rezolvată. Grija cărţii o poartă biblioteca centrală comunală, care la ora actuală dispune de un fond de peste 7.000 de cărţi, dintre care circa 2.500 româneşti. Celelalte biblioteci, din satele comunei, dispun de un fond de aproximativ 22 de mii. Acest număr de cărţi nu satisface ceea ce prevăd noile norme din Provincie, însă, după cum se planifică, în scut timp numărul cărţilor din biblioteci va fi mărit cu cel puţin 30-40%”. (Costa Roşu, Mai multă atenţie bibliotecilor săteşti, Libertatea, Panciova 1974).

„În anul 1996, biblioteca la nivelul comunei a fost reînfiinţată primind numele „Vuk Karadžić”. În anul respectiv biblioteca primeşte mai multe titluri de cărţi de la Institutul de Cultură din judeţul Tulcea iar în anul 1997 Biblioteca Academiei Române din Bucureşti (graţie profesoarei Ionela Mengher) a făcut o donaţie de cărţi româneşti (276 de titluri în 326 de volume).

Astfel în anul 2006, Biblioteca Comunală, a dispus de un fond bogat de 42.601 de volume (9.545 în limba română), dintre care bibliotecii locale din Alibunar i-au aparţinut 13.897 de cărţi, în limba română 1.654 de cărţi”. (Mircea Samoilă, Alibunarul cultural 1996-2006, Alibunar, 2006).

Biblioteca din Cuvin

În anul 1808, Arsenije Predragović, diacon cu serviciu în Prima parohie, a înfiinţat la Cuvin  Biblioteca Şcolară. În cea de-a doua Parohie, învăţătorul Arsenije Mihajlović, care a venit din Deliblata, a iniţiat şi împreună cu părinţii elevilor a înfiinţat Biblioteca pentru copii. Arsenije Predragović în anul 1815 înfiinţează şi o Bibliotecă cu sală de citire, cărţile erau sârbeşti şi româneşti, şi ele au fost procurate din Viena, Belgrad, Timişoara şi Caransebeş.

Biserica Ortodoxă Română, la fel şi şcoala şi biblioteca s-au despărţit de sârbi în anul şcolar 1873/1874. În anul 1891 românii construiesc edificiul şcolar şi Casa Culturală a Românilor din Cuvin, unde îşi desfăşoară activitatea Corul şi Biblioteca şcolară şi civică.

În anul 1909 Biblioteca pentru copii şi cadre didactice o preia învăţătorul Remus Bartoş. Iar cărţile care au rămas la Biblioteca Reuniunii Românilor, de care s-a separat biblioteca şcolară.

În acelaşi an, această bibliotecă a procurat cărţi noi din Timişoara şi Caransebeş. Şi anume peste 100 de titluri.

Cărţiel s-au procurat în general prin intermediul Reuniunii de Cultură a Romţânilor din Regatul S.C.S., cu sediul la Vârşeţ. Numai în 1934 biblioteca a primit 200 de cărţi, astfel că în acel an Biblioteca avea 1.638 de titluri, respectiv în total 2.016 cărţi.

În anul 1945, Corul biserices şi lumesc din Cuvin, şi-a schimbat denumirea în Uniunea Culturală a Românilor din Cuvin, iar în sediul ei, numit Casa Culturală a Românilor din Cuvin, rămâne să funcţioneze Biblioteca şi Sala de Lectură.

În anul 1953 a fost înfiinţată Bibliotecda „Vuk Karadžić” a Oraşului Cuvin, în care au fost adunate cărţile din toate bibliotecile societăţilor culturale şi şcolilor elementare. O parte din cărţile Bibliotecii Culturale a Românilor a rămas la Biserica Ortodoxă Română.

În prezent, la Cuvin funcţionează Biblioteca Comunală care dispune de 21.936 de cărţi, dintre care 135 în limba română.

La Cuvin funcţionează şi Biblioteca Cenaclului Românilor din Cuvin, înfiinţată în 1998 care dispune de 1.500 de cărţi, primite de la Societatea de Limba Română, Consiliul Naţional al Românilor din Serbia şi Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina şi Secretariatul Provincial pentru Minorităţi din Voivodina.

 

Bibliotecile săteşti (comunale )

Biblioteca din Bariţe

Biblioteca din Bariţe a fost înfiinţată în 1970. Pe atunci a dispus de 610 de cărţi din care 459 în limba română. După desfinţarea ei, în 1975, cărţile au fost date şcolii elemenatre din localitate.

Biblioteca din Coştei

La Coştei a funcţionat bilbioteca sătească în perioada dintre cele două războiale mondiale „o bilbiotecă renumită care înregistra numărul, impozant pentru timpurile acelea, de 3.000 de titluri. Dar, din neglijenţă, aproape toate acele cărţi au dispărut încă în perioada de după eliberarea ţării. Astăzi, după ce au fost procurate cărţi noi, printre ele găsindu-se şi acelea donate de profesorul universitar din Timişoara, Mihai Bizerea, de origine coşteianţ – numărul cărţilor nu depăşeşte de o mie”. (Cornel Mata, Se creează condiţii noi de activitate, Libertatea, Panciova, 1973).

În prezent, la Coştei, funcţionează doar Biblioteca Şcolii Elementare, cu circa 4.000 de cărţi, dintre care 80 la sută în limba română.

Biblioteca din Deliblata

Prima bibliotecă în acest sat a fost înfiinţată în anul 1809. Pe atunci avea denumirea de Biblioteca Şcolară, Lumească şi Bisericească. Din anul 1925, bilbioteca se numeşte Biblioteca Deliblata, iar după cel de al Doilea Război Mondial, Biblioteca „Vuk Karadžić”. Ea dispune de 5.997 de cărţi dintre care 992 în limba română (Eugenia Bălteanu, Se aşteaptă crearea condiţiilor, Libertatea, Panciova, nr. 7. 2006).

Biblioteca şcolară din Deliblata dispune de 7.000 de cărţi dintre care 980 în limba română.

Biblioteca din Doloave

Biblioteca din Doloave îşi desfăşoară activitatea în cadrul Căminului Cultural şi dispune de 6.530 de cărţi în limba sârbă şi 680 de cărţi în limba română.

Biblioteca Şcolară, dispune de circa 11.000 de cărţi dintre care aproape două mii în limba română.

Biblioteca din Ecica

La Ecica a existat, încă pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea o bibliotecă parohială cu 510 volume.

„În comuna Zrenianin s-a recurs în primul rând la reorganizarea bibliotecilor săteşti. Din cele 22 de localităţi ale acestei comune, 19 au biblioteci, celelalte trei dispun eforturi spre a-şi crea condiţii pentru înfiinţarea instituţiilor respective. Cea mai bogată bibliotecă sătească, cu un fond de 3.500 de cărţi, o are Ecica. Majoritatea cărţilor sunt în limba română”. (Costa Roşu, Activitatea bibliotecilor noastre, Lumina, Panciova, nr. 3-4, 1972).

Astăzi, satul Ecica nu mai are bibliotecă, decât cea şcolară, cu un număr de aproxmativ 13.400 de cărţi. Trebuie menţionat că la şcoală au fost aduse şi cărţile Bibliotecii Săteşti. În jur de 7.400 de cărţi sunt în limba sârbă şi 6.000 în limba română. S-au prmit ceva cărţi din România, din Hunedoara, cu care Ecica întreţine relaţii în mai multe domenii, şi un număr oarecare de cărţi şi publicaţii de la C.P.E. Libertatea.

Biblioteca din Grebenaţ

La Grebenaţ nu există decât o bibliotecă şcolară cu 6.100 de cărţi din care 5.884 în limba română. În primăvara anului 2012, Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina a înfiinţat, în cadrul acestei biblioteci, Fondul de Carte „Vasile Vasko Popa”, cu 320 de cărţi donate de Institut.

Biblioteca din Iancov Most

Prima bibliotecă sătească la Iancov Most a fost înfiinţată abia după cel de al Doilea Război Mondial.

„Iancov Most este a doua localitate românească în comună care de asemenea are o bibliotecă amenajată cu mobilier modern şi cu un fond destul de mare de cărţi. Biblioteca din Iancov Most desfăşoară, începând de anul trecut, o activitate destul de bogată. Asemănător celorlalte biblioteci din comuna Zrenianin, biblioteca din acest sat este abonată la mai multe ziare şi reviste în limba sârbocroată şi limba română”. (Costa Roşu, Activitatea bibliotecilor noastre, Lumina, Panciova, nr. 3-4, 1972).

În prezent cărţile de care a dispus bilbioteca sătească se află în Biblioteca şcolară, care dispune de o mie de cărţi dintre care 580 în limba română.

„Majoritatea cărţilor sunt editate de C.P.E. Libertatea în primele decenii postbelice. În ultimii ani nu s-a mai procurat nici o carte. Un număr oarecare de cărţi au fost primite, ca donaţie, din Târnova (Judeţul Caraş-Severin, România), localitate înfrăţită cu Iancaidul. Pe lângă cărţi penru copii au fost primite şi titluri din domeniul beletristicii, precum şi lexicoane şi enciclopedii tematice pentru copii.

În anul 2006, Secretariatele Provinciale pentru Învăţământ şi Cultură au acordat mijloace financiare pentru biblioteca din Iancaid, astfel că au fost amenajate încăperile, au fost primite donaţii de la Secretariatul Provincial pentru Minorităţi şi de la Consiliul Naţional al Românilor din Serbia. De asemenea vor fi restituite şi cărţile care au fost date bibliotecii şcolare”. (Florin Ursulescu, Rodica Ursulescu Miličić, Biblioteci şi cărţi româneşti din Voivodina, 2009).

Biblioteca din Jamul Mic

La Jamul Mic până recent nu a existat nici o blibliotecă. La iniţiativa Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, în luna septembrie 2009 a fost iniţiativa pentru înfiinţarea unei biblioteci, care ar putea deveni un lăcaş de cultură al locuitorilor Jamului Mic.

În legătură cu acest eveniment a fost publicat un articol în Libertatea din care reproducem un scurt fragment:

„La Jamul Mic se va înfiinţa o bibliotecă cu 300  de cărţi pe care le va dona, pentru început, Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, unde vor fi organizate serate literare şi fel de fel de manifesătri culturale”. (Mariana Stratulat, Revigoarea vieţii cultural-artistice şi promovarea valorilor spirituale la Jamul Mic, Libertatea, nr. 9, 2009).

Biblioteca din Locve

Biblioteca din acest sat a funcţionat începând cu anul 1902, în clădirea şcolii, în cadrul Reuniunii Tinerimii. Pe atunci biblioteca prmea un număr însemnat de cărţi de la Fundaţia „Bibicescu” din Craiova, şi anume în jurul anului 1920. Iată ce spun autorii despre activitatea bibliotecii în acea perioadă:

„În anul 1923 a fost bibliotecar Gheorghe Datcu, iar Biblioteca funcţiona în încăperile filialei „Sentinele”. Biblioteca ese abonată la următoarele ziare şi reviste: Foaia poporului din Şoşdea, Făclia din Caransebeş, Onsânzeana din Cluj, Dacii, Universul, Dimineaţa din Bucureşti şi Graiul românesc din Panciova.

În anul 1929, Biblioteca dispunea de 1.670 de cărţi. O parte din ele au fost aduse din Turnu Severin”.

Biblioteca dispunea de un regulament, din 1932, şi era abonată la ziarele Nădejdea din Vârşeţ şi Universul din Bucureşti. Aceste ziare erau puse la dispoziţie cititorilor în fiecare duminică. (Pavel Gătăianţu, Pavel Bagiu, Locve – ieri şi azi, Novi Sad. Ed. Libertatea, 1989).

„După cel de al Doilea Război Mondial timp de zece ani, din 1957 şi până în anul 1967, când se inaugurează Căminul Cultural din sat, patronatul asupra bibliotecii îl preia şcoala elementară. A fost o perioadă de un deceniu în care s-a căutat să se înfiltreze locvenilor dragostea faţă de carte încă de pe băncile şcolii. Credem că a fost perioada când s-au citit cele mai multe cărţi.” (Miodrag Miloş, Printre rafturi de cărţi, Libertatea, Panciova, nr. 9, 1971).

În anul 1974, această bibliotecă a dispus de 1.600 de cărţi, dintre care 200 în limba sârbă. În prezent ea dispune de 3.927 de cărţi dintre care 2.236 în limba română.

La Locve funcţionează şi biblioteca şcolară, care datează din anul 1998. Pe atunci biblioteca a dispus de 477 de cărţi în limba română şi 745 de reviste şi ziare, majoritatea în limba sârbă.

„În prezent, Şcoala din Locve dispune de 8.065 de cărţi, dintre care în bibliotecă se află 5.470 de cărţi în limba română şi 2.012 în limba sârbă, iar 583 de exemplare sunt cărţi de specialitate şi se află în clasele şi cabinetele profesorlor. Pe lângă cărţi de proză, poezie şi teatru, bilbioteca dispune de cărţi de specialitate din diferite domenii, precum şi de numeroase enciclopedii şi dicţionare în limba română şi sârbă”. (Ion Sfera, Şcoala din Locve / Sân-Mihai în perioada 1765 – 2000, Ed. Libertatea, Panciova, 2001).

Biblioteca din Maramorac

Biblioteca din Maramorac a fost înfiinţată pe lângă Biserica Ortodoxă Română, în anul 1888. De la despărţirea celor două biserici, sârbă şi română, în 1873, şi biblioteca se împarte în două părţi. Cărţile sârbeşti au rămas în biblioteca Bisericii Ortodoxe sârbe şi la şcoală, iar cele româneşti le preia învăţătorul Adam Bojin, care îmrepună cu preotul Nicolae Popovici, dealtfel fondatorii Societăţi Bisericeşti şi Lumeşti a Românilor din Maramorac, au înfiinţat şi Biblioteca Românească, pe lângă această societate. (Dragoljub S. Živković, Mramorak u prostoru i vremenu, Pančevo, 2006).

Din anul 1966 biblioteca din Maramorac a intrat în componenţa Bibliotecii „Vuk Karadžić” a Centrului Cultural Comunal din Cuvin. Ea dispune, în prezent, de 6.845 de cărţii dintre care 1.725 în limba română.

Biblioteca din Mărghita

La Mărghita, o bibliotecă sătească, şi-a început activitatea în 1966. Până aci a existat doar una parohială, cu 2.500 de cărţi şi reviste în limba română. În prezent, satul Mărghita nu mai dispune de bibliotecă.

Biblioteca din Nicolinţ

Biblioteca din Nicolinţ a fost înfiinţată în anul 1996 şi ea este o secţie a Bibliotecii Comunale „Vuk Karadžći” din Alibunar. În prezent ea dispune de 5.030 de cărţi, dintre care 2.730 sunt în limba română, iar celelalte în limba sârbă.

O bibliotecă cu cărţi româneşti, circa 4.500 funcţionează şi în cadrul Şcolii elementare din această localitate.

Biblioteca din Ovcea

În prezent la satul Ovcea, nu dispue de bibliotecă. Cărţile fostei biblioteci săteşti se păstrează într-o încăpere, care serveşte doar ca depozit.

Prin anii ’70 Biblioteca sătească funcţiona timp de vreo şase ani, în cadrul Bibliotecii Comunale „Milutin Bajić”, din comuna Palilula (Belgrad). Pe atunci biblioteca avea peste 6.133 de cărţi, dintre care 2.500 în limba română şi un număr însemnat de cititori, mai ales în rândurile elevilor.

Timp de mai mulţi ani, o activitate susţinută a desfăşurat Biblioteca Parohială, care a existat încă din anul 1900, având peste 400 de volume, mai ales de cărţi de literatură bisericească, dar şi cărţi ce ţin literatura populară – basme, istorioare, cărţi de istorie, cărţi de sfaturi gospodăreşti şi beletristică. După cum scriu autorii Ilie Baba şi Valentin Mic în cartea Ovcea – pagini de istoire culturală şi spirituală, după mai mulţi ani de ianctivitate, reactivarea bibliotecii s-a făcut prin donaţiile Bibliotecii „I.G.Bibescu” şi a preotului Coriolan Buracu din Turnu Severin, în anul 1927. Atunci s-au primit 155 de cărţi cu tematică diferită.

„În anul 1929 s-au primit, tot de la această bibliotecă, încă 400 de exemplare de cărţi. Bibliotecar a fost preotul Traian Popescu. În anul respectiv, numărul cititorilor a fost de 120, dintre care 85 au fost bărbaţi, iar 35 femei. În acest an s-a ţinut o şezătoare literară culturală, la 7 ianuarie, fiind organizată de Comitetul PArohial” (Ilie Baba, Valentin Mic, Ovcea – pagini de istoire culturală şi spirituală, Editura Fundaţiei, Novi Sad, 2007).

Biblioteca din Râtişor

La Râtişor, biblioteca sătească a funcţionat până în anul 1992, când în înăperile acesteia, de la Căminul Cultural, s-au organizat cursurile şcolii generale pe parcursul anilor, multe cărţi au dispărut, iar restul au fost trecute la biblioteca şcolară care dispune, în prezent de 420 de volume, dintre care 200 de cărţi în limba română.

Biblioteca din Satu-Nou

La Satu-Nou, prima bibliotecă a fost cea parohială înfiinţată în anul 1894, cu 300 de cărţi religioase. În 1927, a primit cărţi de la Biblioteca „I.C.Bibicescu” din Turnu Severin, 420 de volume.

Biblioteca sătească a fost înfiinţată în cadrul Căminului cultural în 1 iunie 1964, cu un fond modest de 790 de cărţi. În prezent ea dispune de 9.000 de cărţi, ziare şi reviste din care 2.150 în limba română.

Biblioteca „Ioan Budai Deleanu” a Filialei Comunităţii Românilor din Serbia, a fost înfiinţată în 19 ianuarie 1997. La început a dispus de 2.200 de cărţi, iar în prezent de 5.000 de cărţi în limba română.

Biblioteca şcolară dispune de 1.500 de cărţi în limba română.

Biblioteca din Sălciţa

Prima bibliotecă la Sălciţa a funcţionat în cadrul Reuniunii de Citire şi Cântări. După cel de al Doilea Război Mondial a fost înfiinţată o nouă bibliotecă în care baronului Beşa Majenyi, prin anii ’50, dar care, la scurt timp şi-a încetat activitatea. Cărţile au fost date bibliotecii şcolare, care, la rândul ei, şi-a încetat şi ea activitatea. Aceasta dispunea de un fond total de 1.200 de cărţi în limba română.

Biblioteca din Sărcia/Sutiesca

La Sărcia, Stuiesca de azi funcţionează o bibliotecă sătească, una parohială şi una şcolară.

Bibliotea sătească,  drept filială  Bibliotecii Comunale”Jovan Dučić” din Sečanj, dispune de 4.500 de cărți din care circa 500 în limba română.

La Casa parohială funcționează Biblioteca Bisericii Ortodoxe Române din localitate, care a fost înființată în anul 1921, și care dispune de 1.100 de cărți dintre cre 830 de cărți vechi și 100 de ziare și reviste, majoritatea din România, având o vechime de o sută de ani.

Biblioteca școlară dispune de 5.600 de cărți în limba sârbă și 1.270 de cărți în limba română.

La Sărcia mai funcționeayă și o bilbiotecă a Comunității Române din Serbia, care dispune de 130 de cărți, 101 din cestea donate bibliotecii de către Mircea Voinea din Reșița.

Biblioteca din Seleuș

Într-o perioadă de timp, prin anii 1970 – 1980, Bibloteca sătească din Seleuș și-o desfășurat activitatea în cadrul Centrului de Cultură Comunal din Alibunar, iar în prezent în cadrul Biblotecii Comunale centrale. Biblitoeca dispune de 4.096 de cărți din care 2.058 în limba română.

Biblioteca școlară din Seleuș dispune de 630 de cărți din care 200 în limba română.

Biblioteca din Srediștea Mică

O bibliotecă sătească funcționa în acest sat în Cadrul Căminului Cultural pe la începutul anilor 1990. această bibliotecă a dispus de circa 450 de cărți în limba română.

Bibloteca din Torace

Bibilotecile din Torace, fiindcă Toracul de azi (din 1947 și până în 2002 Begheiți) este format din Toracu – Mare și Toracu – Mic.

La Toracu-Mare, prima bibliotecă s-a înființat în anul 1913, în cadrul Reuniunii Culturale ”Casina”, fondată cu scopul de a organiza viața culturală a torăcenilor. După cel de al Doilea Război Mondial, în 1950, când a fost înființată Societatea Culturală ”Flacăra” în cadrul ei a luat naștere și bilbioteca sătească, care, pe întreg parcursul existenței, a desfășurat o activitate variată.

”Biblioteca sătească, cu vechii tradiții, pe lângă activitatea de fiecare zi, organizează și unele expoziții de arte plastice, expoziții de fotografii vechi, în care se prezintă trecutul satului, îndeletnicirile din trecut ale torăcenilor, unele obiciuri și datini, momente din activitatea amatoricească etc. Tot în cadrul bibliotcii sătești se organizează și șezători literare, la care, pe lângă poeții țărani sunt invitați și mulți scriitori de expresie română din Voivodina, care-și citesc din operele lor.” (Ion Bălan, La Begheiți există interes pentru carte, Libertatea, Panciova, 28 februarie 1965).

În prezent, la Torac, își desfășoară activitatea Biblioteca ”Acad. Emil Petrovici”, secția a Bibliotecii Comunale din Žitište. Biblioteca dispune de 7.500 de cărți, dintre care 6.371 în limba română.

Biblioteca școalară ”George Coșbuc” dispune de în nur de 4.000 de cărți, dintre care majoritatea sunt în limba română. Fondul de cărți se reînoiește foarte încet. Dar din când în când se primesc cărți din producția editorială a C.P.E. ”Libertatea” din Panciova. (Florin Ursulescu, Rodica Ursulescu Miličić, Biblioteci și cărți românești din Voivodina, Editura ICRV, Zrenianin, 2009).

”Pe lângă Arhiva bisericii în care se păstrează documente de mare valoare pentru Toracu-Mare (azi Begheiți) și nu numai pentru acest sat, Sf. Biserică din acest sat dispune și de o bibliotecă cu un fond bogat de cărți, multe din acestea faoarte vechi. Ca de exemplu: 12 Mineie vechi, 8 Mineie noi, 7 Octoice, 2 Strasnice, o Cazanie, 4 Penticostare, 4 Frioade, două Cărți de rugăciuni, 6 Ceaslove, 4 Apostoluri, 2 Liturghiere, 2 Catisme, 3 Molitvenice, 2 Psaltire, mai multe Biblii vechi și alte cărți bisericești”. (Petru Drăghicescu, Costa Roșu, Biserica din Toracu-Mre – Begheiți, Editura Fundației, Novi Sad, 1997).

În prezent Bibloteca Parohială din Toracu-Mare dispune de 1470 de cărți în limba română.

Biblioteca din Uzdin

La Uzdin, în prezent funcționează trei biblioteci. Prima, cea sătească, parține Biblitecii Comunale din Covăcița, dar nu funcționează. Ea a fost înființată ”la scurt timp după înfințarea corului, respectiv a reuniunii de cântări și citire (1898) se înființează și o bibliotecă.” Biblioteca a fost înființată la inițiativa preotului Onoriu Conopean și a învățătorului Augustin Precup și Augustin Bontilă. Ideea a fost sprijinită și de restul intelectualilor din sat, care au și donat primele cărți, ei fiind primii și cei mai fideli cititori. În acea perioadă cele mai mlte cărți le-au donat Biblioteca Bibicescu din Turnu Severin, învățătorii Ioan Turcuș și Trifu Școardă, dr. Adam David, comerciantul Valeriu Bălan și teologul Iulian Onciu.

Pe la începutul secolului XX, biblioteca din Uzdin însă nu a desfășurat nici o activitate. În anul 1922, în set vine preotul Traian Bojin, care pune bazele unei noi biblioteci.

”În anul 1922, la Uzdin vine preotul Traian Bojin, o persoană proeminentă pentru viața spirituală și cultural-amatoricească de atunci. Tânăr și ambițioas. Preotul Bojin a reînființat, a pus bazele unei noi biblioteci. A făcut numeroase apeluri la puținii intelectuali din sat în vedera colectării cărților, iar el însuși a fost priml și cel mai mare donator. Printre donatori merită să fie amintiți învățătorii Ioan Lăcătuș și Trifu Șocardă, dar și alții. Biblioteca a primit destule cărți și de la studenți, dar cele mai multe (fiind aduse de la gară cu carul cu boi) au fost donate de bilbioteca ”Bibicescu” din Turnu Severn. În anii următori numărul de cărți a fost mărit considerabil. (Vasile Barbu, Biblioteca din Uzdin – lăcaș al culturii satului, Libertatea, 14 septembrie, 1991).

După ce  de-al Doilea Război Mondial, biblioteca satului și-a continuat activitatea, dar cu numele ”Mihai Eminescu”. Biblioteca dispune de circa 2.000 de cărți în limba română. Biblitoeca școlară, în schimb, dispune de circa 6.000 de cărți din care 1.800 în limba sârbă. O bună parte din aceste cărți, o mie de volume, au fost donate de Ion Ilescu, președintele României, cu prilejul vizitei sale la Uzdin.

Biblioteca din Vladimirovaț / Petrovasâla

Prima bibliotecă din Vladimirovaț a luat naștere în anul 1905, în cadrul ”Casinei Române”. În 1913 a fost înființată bibliotca parohială iar adevărata bilbiotecă sătească, prin donațiile de cărți primite, de la Biblioteca Centrală ”I.G. Bibicescu” din Turnu Severin, a fost fondată în anul 1927. în anul 1942, bilbioteca a dispus de 594 de cărți, în 1957, de 1500 de cărți, iar în prezent biblioteca numără peste 4.500 de cărți din care 1.635 în limba română și restul în limba sârbă.

Biblioteca școalră din Vladimirovaț dispune de 5.634 de cărți, dintre care 3.512 în limba sârbă și 2.122 în limba română.

Biblioteca din Voivodinț

Prima bibliotecă parohială la Voivodinț a fost înființată în anul 1905, iar prima bibliotecă sătească în anul 1907, care a funcționat până în preajma Primului Război Mondial. În timpul războilui dar și mulți ani după aceea biblioteca din Voivodinț nu a activat, abia prin anul 1927, fondul bibliotecii a fost îmbogățit cu noi titluri astfel că biblioteca și-a reluat activitatea. Pe atunci ea a dispus de 500 de cărți. După cel de-al Doilea Război Mondial, până în 1961 chiar, bibioteca din nou intră într-o perioadă lungă de inactivitate. Doi ani a desfășurat acțiunea de catalogizare a cărților. Din păcate, după ce a fost pusă la punct, biblioteca și-a întrerupt definitiv activitatea, astfel că în prezent Voivodințul nu dispune de nici o bibliotecă.

Bibioteci particulare

Pe lângă bibliotecile publice, în orașele și satele din Banatul sârbesc, respectiv din Voivodina și din orașul Belgrad, există și un număr mare de biblioteci particulare (private, personale). La început astfel de biblioteci aparțineau preoților, învățătorilor și altor intelectuali (avocți, medici) din stele și orașele unde trăiau românii. S-ar putea afirma că și în prezent de astfel de bilbioteci dispun cu precăere profesori, scriitori, ziariști, dar și ingineri, juriști, medici etc.

Colecțiile și fondurile de carte ce alcătuiesc bibliotecile particulare de-a lungul anilor se completează în primul rând prin cumpărare, dar și prin donarea cărților (în multe cazuri de către autorii însuși), astfel că în prezent unele dintre asemena bilbioteci dispun chiar și de 4.000 – 6.000 de cărți, iar una are peste 14.000 de volume. (Florin Ursulescu, Rodica Ursulescu Miličić, Biblioteci și cărți românești din Voivodina, Editura ICRV, Zrenianin, 2009).

Cele mai multe biblioteci particulare există la Novi Sad, orașul în care trăiește un număr mare de intelectuali români.

Slavco Almăjan, poet, prozator, eseist…din Novi Sad, dispune de circa 3.000 de cărți majoritatea în limba română, precum și mai multe colecții de reviste, în limbile română și sârbă.

Anda Almăjan, profesoară, bibliotecară la Biblioteca Facultății de Filozofie din Novi Sad – Secția de cărți în limba română, dispune de peste 1.000 de cărți, majoritatea în limba engleză, în limba sârbă și în limba română.

Victoria Bregun – Laza, juristă din Novi Sad, dispune de 2.500 de cărți, majoritatea în limba română. Majoritatea cărților au aparținut tatălui său, regretatul Ștefan Laza, ziarist și jurist.

Ileana Dorina Bulic, profesor, traducător și George Tolvoi, profesor și traducător din Novi Sad dispun de peste 2000 de cărți, majoritatea în limba română.

Dr. Marina Puia Bădescu, profesor universitar din Novi Sad dispune de peste 5.000 de cărți, majoritatea în limba română și majoritatea de beletristică, de critică literară, dicționare, enciclopedii, lexicoane.

Dr. Romanța Iovanovici, redactor și director la Insititutul pentru Editarea Manualelor din Novi Sad, dispune de peste o mie de cărți, majoritatea în limba română.

Anișaora Țăran, profesoară, redactor la Institutul pentru Editarea Manualelor, dispune de circa 1.000 de cărți, majoirtatea în limba română. Cărți de specialitate și lectură școlară.

Pavel Gătăianțu, publicisti și scriitor, redator șef al revistei Europa, din Novi sad dispune de circa 1.000 de cărți, în limba română și limba sârbă.

Ionel Stoiț, publicist și poet din Novi Sad, dispune de circa 600 de cărți, în general de vesuri în grai bănățean, dicționare și lexicoane.

Dr. Niță Frățilă, prof. Universitar, din Novi Sad, dispune în biblioteca particulară de circa 1.500 de cărți, cele mai multe în limba sârbă. Volume din domeniul etnomuzicologiei, apoi dicționare, lexicoane, manuale.

Lucian Marina, ziarist și publicist, președintele Societății de Limba Română din Voivodina, Novi Sad, dispune de peste 8.000 de cărți și alte publicații, din care peste o sută de dicționare specilizate.

Felicia Marina Munteanu, ziaristă și scriitoare din Novi Sad, are o bibliotecă particulară cu aproapre 3.000 de cărți, majoritatea în limba română. Felicia Marina Munteanu dispune de multe cărți tipărite la C.P.E. Libertatea din Panciova.

Aurora Rotariu –  Planjanin, economistă și poetă din Novi Sad, dispune de circa 1.000 de cărți, din care aproape 500 în limba română. Majoritatea cărților sunt de beletristică, istorii și monografii.

Mircea Baba, ziarist și traducător din Novi Sad, are 2.100 de cărți, majoritatea în limba română și mjoritatea de beletristică, dar și de medicină, muzică și drept.

Ion Sadoveanu, inginer și om politic din Novi Sad, în mai multe mandate ministru al Guvernului Federal Iugoslav și al Guvernului Voivodinei, chiar și președinte al acestuia, dispune de 1.400 de cărți din care 200 în limba română – dicționare, enciclopedii, monografii ale numeroaselor orașe și țări.

Gheorghe Șorgean, jurist din Novi Sad, fost judecător al Tribunaluli Suprem al Serbiei, are o bibliotecă cu 4.500 de cărți, din care peste 3.500 în limb română. Gh. Șorgean dispune și de cărți tipărite cu litere chirilice de la începutul secolului XIX, precum și multe cărți bibliofile. În prezent, în casa sa natală din Petrovasâla, a amenajat o bibliotecă memorială, dotată cu cărți de taote profilurile.

Ana Niculina Ursulescu, ziaristă și poetă și soțul Iulian din Novi Sad, regizor, posedă o bibliotecă cu 3.650 de cărți, dintre care mai mult de două mii în limba română, de beletristică, teatru, critică de teatru și film, note de călătorie.

Florin Ursulescu, publicist, scriitor și translator din Novi Sad, are o bibliotecă cu 1.200 de cărți dintre care 80 % în limba română. Majoritatea cărților sunt de beletristică, dar și istorii, manuale, dicționare, lexicoane, enciclopedii.

Mr. Rodica Ursulescu Miličić, lector la Departamentul de Limba și Literatura Română al Facultății de Filozofie din Novi Sad, dispune de aproape 2.000 cărți, majoritatea în limba română. Cărți ale scriitorilor români, de la clasici și până la scriitorii din epoca modernă și contemporană, dar și manuale de limbă, literatură, gramatică, și lingvistică.

George Subu, ziarist și publicist din Novi Sad, dispune de circa 1.000 de cărți, din care aproape 500 în limba română. Majoritatea cărților din domeniul agriculturii, medicinii și mecanicii, lexicoane și enciclopedii.

Ileana Ursu Nenadić, poetă și traducătoare și soțul Milan Nenadić, poetă și traducător din Novi Sad, dispun de o bilbiotecă cu 4.000 de cărți, din care aproape o mie în limba română., cărți de beletristică și critică literară, dicționare și enciclopedii.

Dr. Virginia Popovici, prof. La Departamentul de Limba și Literatura Română a fAcultării de Filozofie din Novi Sad, dispune de circa 1.000 de cărți de specialitatea, critică literară, eseuri, lingvistică, istoria literaturii, lexicoane.

Nicu Ciobanu, ziarist, publicist, poet din Novi Sad, direcotrul C.P.E. Libertatea din Panciova, dispune de o bibliotecă cu 2.500 de cărții, majoritatea în limba română. Cărți de beletristică, critică literară, eseuri, istoria limbii și literaturii.

Costa Roșu, publicist, bibliograf, din Novi Sad, directorul Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, dispune de o bibliotecă cu aproape 5.000 de cărți, în casa părintească din Toracul natal. Majoritatea cărților în limba română, de etnografie și folclor, memorialistică precum și un număr mare de bibliografii, dicționare și lexicoane, colecții complete ale Calendarului Nădejdea interbelică din Vârșeț și ale Calendarelor și almanahurilor Libertatea, din Vârșeț și Panciova. Peste 400 din aceste cărți sunt cu dedicații, primite de la autori – scriitori, publiciști, oameni politici, fețe bisericești.

Mircea Conrad, ziarist, redactor șef al Redacției Programului în limba română a Postului de Radio Novi Sad, dispune de circa 1.000 de cărți, dintre care 600  în limba română. Cărți de beletristică , dicționare și enciclopedii.

Dr. Ofelia Meza, profesor universitar, la Departamentul de Limba și Literatura Română a Facultății de Filozofie din Novi Sad, dispune de aproape 2.000 de cărți, majoritatea în limba română. Cărți de beletristică – opere ale clasicilor români și ale scriitorilor contemporani, opere traduse din literatura Universală, cărți de istorie literară, critică literară, teoria literaturii.

Simeon Lăzăreanu, ziarist și traducător din Pancivoa, fost redactor responsabil al revistei Lumina, dispune de 14.000 de cărți precum și un număr mare de reviste în limbile română și sârbă. Cele mai mlte cărți sunt din domeniul istoriei, apoi de beletristică, de critică și istorie literară, eseuri și note de călătorie.

Valentin Mic, ziarist și poet din Panciova, dispune de circa 3.000 de cărți, majoritatea în limba română , și majoritatea de beletristică.

Eugenia Bălteanu, ziaristă și poetă din Panciova, dispune de circa 1.500 de cărți, majoritatea în limba română, cărți de beletristică, manuale și dicționare.

Ion Berlovan, profesor de limba română la Liceul din Vârșțe, inițiatorul Cenaclului Literar ”Tinerele Condeie”, dispune de circa 5.500 de cărți din care 5.000 în limba română. Opere ale clasicilor români, cărți de istorie și enciclopedii.

Petru Flora, profesor din Vârșeț, dispune de arpoximativ 1.000 de cărți, majoritatea istorii și sociologii, dicționare și enciclopedii.

Victor Mihailov, profesor din Satu-Nou, dispune de circa 1.000 de cărți, majoritatea de specialitate: biologie, pomicultură, viticultură, istorie și religie.

Ilie Baba, publicist din Satu-Nou, dispune de circa 500 de cărți, majoritatea românești: monografii, jurnale, calendare.

Traian Trifu Cătă, inginer și profesor din Vladimirovaț / Petrovasâla, redactor responsabil al periodicului Familia, dispune de o bilbiotecă cu aproape 1.000 de cărți, cărți de beletristică și din alte domenii.

Lucian Bogdan, ziarist și traducător din Cuvin, dispune de aproape 1.000 de cărți dintre care 500 în limba română.

Ion Rotariu Cordân, dirijor de cor și fanfară, din Coștei dispune de o bilbiotecă cu circa 2.000 de cărți, majoiritatea românești. Partea mare a volumelor aparțin ficelor sale – Gheorghina Berlovan, căsătorită la București și Aurora Rotariu – Planjanin, căsătorită la Novi Sad.

Emil Filip, profesor și critic literar din Zrenianin, a dispus de o bilbiotecă cu 1.300 de cărți, pe care fiica sa Irinel din SUA, după moartea lui E.Filip, în ____2011, a donat-o Bibliotecii Centrale a Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina ”Dr. Valeriu Leu” din Torac.

Viorel Flora, profesor și pictor din Zrenianin, dispune de circa 3.000 de cărți, majoritatea în limba română, cărții care au aparținut tatălui său, prof. Univ. dr. Radu Flora. Celelalte 3.000 de cărți din bilbioteca prof. R. Flora se află la fiica sa Steluța Mulić.

Pavel P.Filip, publicist din Torac, dispune de o bilbiotecă cu circa 3.500 de cărții, circa 3.000 în limba română, din domeniile: istorie, literatură, monografii și dicționare.

Teodora Ileana Filip – Șuboni, profesoară din Zrenianin, dispune de circa 1.000 de cărți, majoritatea în limba română.

Pavel Greonenaț, secretarul C.R.S.din Nicolinț, dispune de o biblioteca cu circa 1.000 de cărți, majoirtatea în limba română – opere ale clasicilor români, dicționare și enciclopedii.

Florin Țăran, profesor și scriitor, fost redactor șef al săptămânalului Libertatea din Panciova, dispune de o bibliotecă cu 1.000 de cărți românești, majoritatea din domeniul istoriei și beletristicii.

Petru Șoșdean, profesor din Uzdin, dispune de o bibliotecă cu 2.850 de cărți majoritatea românești, unele dintre ele din perioada interbelică, pe care le-a moștenit de la tatăl său, Iova Șoșdean, de asemenea un pasionat bibliofic, mulți ani conducătorul corului din Uzdin.

Vasa Barbu, ziarist, poet, publicist din Uzdin, redactor șef al Editurii Libertatea din Panciova, dispune de o bibliotecă cu circa 5.000 de cărți, majoritatea în limba română. Cărți de beletristică, istorie și critică literară, enciclopedii și publicații periodice.

Vasile Barbu, ziarist, poet, redactor șef al periodicelor Tibiscus și Floare de latinitate, dispune de o bibliotecă cu peste 4.000 de cărți și publicații periodice românești, cărți din domeniul istoriei, etnografiei, folclorului și mongrafii.

Livius Lăpădat, avocat și scriitor din Zrenianin, dispune de o bibliotecă cu circa 3.000 de cărți, din care o mie de cărți în limba română, majoritatea de beletristică și din domeniul juridic.

Moise Molcuț, avocat, romancier și traducător din Zrenianin, originar din Torac, a lăsat celor două fice ale sale peste 5.000 de cărți, din care 1.000 în limba română, majoritatea cărților tipărite între cele două Războie Mondiale.

Dr. Mircea Măran, profesor la Școala de Înalte Studii de Sepcialitate pentru Instruirea Educătorilor din Vârșeț, dispune de o bibliotecă cu peste 3.000 de cărți și o colecție de circa o mie de reviste și publicații perioadice. M.Măran păstrează, în biblioteca sa, și pese o sută de cărți vechi, moștenite de la bunicul său, preotul Adam Măran, precum și multe cărți cu dedicații, primite de la autori.

Dr. Ileana Magda, profesor la Școala de Înalte Studii de Sepcialitate pentru Instruirea Educătorilor din Vârșeț, dispune de circa 1.200 de cărți de beletristică , lingvistiă, dicționare, enciclopedii.

Cea mai valoroasă carte din biblioteca Ileanei Magda este Dicționarul enciclopedic ilustrat al limbii române, tipărit la Editura Cartea Românească în 1931, autorii fiind Aurel Candrea și Gheorghe Adamescu. Dicționarul are 1948 de pagini. (Florin Ursulescu, Rodica Ursulescu Miličić, Biblioteci și cărți românești din Voivodina, Editura ICRV, Zrenianin, 2009).

Dr. Adrian Negru, profesor la Școala de Studii Înalte de Specialitate pentru Instruirea Educătorilor din Vârșeț, dispune de o bibliotecă cu peste 2.000 de cărți, dintre care circa două sute în limba română. Partea mare din cărțile de beletristică sunt în limba română, iar cele care țin de teoria artei și istoria artei sunt în limba sârbă.

Sima Petrovici, jurist, publicist și critic literar a dispus de circa 1.000 de cărți, dar 200 din ele a donat Biblioteca ”C. Diaconovici Loga” a Fundației Române de Etnografie și Folclor și Bibliotecii sătești ”Emil Petrovici” din Torac.

Todor Rămianțu, profesor și ziarist din Uzdin, dispune de o bilbiotecă cu circa 3.000 de cărți, majoritatea în limba română. Cărți de beletristică, cărți din domeniul artei universale și manuale de istorie.

Radomir Munćan, ziarist din Vârșeț, dispune de circa 2.500 de cărți, din care peste 1.500 de cărți în limba română.

Dr. Minerva Trailovici Condan, profesor la Catedra de Limba și Literatura Română a Facultății din Belgrad, dispune de o bilbiotecă cu peste 1.000 de cărți, din care 500 în limba română. Cărți de beletristică, din domeniul istoriei, geografiei, medicinii.

Petru Cârdu, ziarist, poet, traducător a dispus de o bibliotecă cu 11.000 de cărți, care după încetarea sa din viață ()  răms soției. Majoritatea cărților sunt în limba română. Cărți de beletristică, istorie, artă, dicționare, lexicoane, enciclopedii, mnografii, lexicoane, enciclopedii, monografii, istorii ale religiilor precum și traduceri de cărți valoroase din literatura universală.

Ioța Bulic, ziarist, publicist, traducător din Panciova, redactor resposabil al revistei Bucuria copiilor, dispune de o bibliotecă cu 3500 de cărți deosebit de variate: psihologie, pedagogie, istorie precum și de mai multe colecții de ziare și reviste românești din perioada interbelică.

Dr. Ionela Mengher, scriitor și cercetător științific din București, orginară din Alibunar, dispune de o bibliotecă, în casa părintească cu 820 de cărți, majoritatea în limba română.

Alina Iorga, juristă din Torac, consilier juridic la Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, dispune la Torac, în casa părintească, de o bibliotecă cu 980 de cărți, majoritatea în limba română. Cărți de beletristică românească și niversală, cărți traduse din imba sârbă, dicționare, enciclopedii și monografii ale satelor cu români din Voivodina.

Ion Iacob Pele, om de cultură din Torac, mare bibliograf și iubitor al cărții, a dispus de circa 3.200 de cărți, care după încetarea sa subită din viață, au rămas familiei: soției Saveta și fiicelor Laura și Marcela. Majoritatea cărților sunt în limba română, precum și în limbile: franceză și engleză. Este vorba de cărți de beletristică română și universală, precum și de cărți din domeniul medicinii și istoriei, apoi dicționare, lexicoane și enciclopedii.