Biserica Ortodoxă Română din Ecica „Pogorârea Duhului Sfânt”

Biserica Ortodoxă Română din Ecica „Pogorârea Duhului Sfânt”

Biserica Ortodoxă Română din Ecica a fost zidită în perioada 1845-1855. Din 1765, însă, anul aşezării românilor pe actuala vatră a satului şi până la despărţirea ierarhică, întâmplată la Ecica în anul 1874, prin “împăcăciune”, în urma căreia românii s-au ataşat Mitropoliei Ortodoxe Române din Sibiu, sub Eparhia Aradului, iar sârbii, Mitropoliei Carlovăţului, sub Eparhia Timişoarei, românii şi sârbii din Ecica aveau o singură comună bisericească. Slujbele se oficiau într-o duminică în vechea slavonă iar în cealaltă în română. În strana dreaptă cântau sârbii iar în strana stângă cântau românii.

În anul 1845 românii au început să-şi zidească o biserică a lor. Din păcate, după numai trei ani, lucrările au fost întrerupte de Revoluţia din 1848, dar reluate doi ani mai târziu, iar în 1854 încheiate definitiv, astfel  că deja pe 16 mai 1855, ziua doua de Rusalii, biserica din Ecica a fost şi sfinţită. După sfinţire, slujbele religioase s-au oficiat în noul lăcaş, la fel ca în vechea biserică până în 1874, la despărţirea ierarhică când enoriaşii sârbi s-au întors în bisrica veche, iar în cea nouă au rămas enoriaşii români. Pe atunci, în Ecica au trăit 2 299 români ortodocşi, 1398 nemţi rom. cat., 270 sârbi, pravoslavi şi 135 maghiari şi evrei şi Ecica era unicul sat din Banat cu patru biserici.

Autorul iconostasului precum şi a întregii picturi din interiorul bisericii a fost Teodor Popovici, unul din membrii familiei de zugravi Popovici din Becicherecul Mare. În anul 1998 interiorul bisericii a fost restaurat şi pictat de pictorul prof. Radu Druhora din Cluj.

Related Posts