Etnografie și folclor

Colecționari privați de port popular, țesături, cusături, brodării

Bogăția lăzilor de zestre

 

Torsul, țesutul, cusutul și bordatul au fost cândva, în Banat, îndeletniciri practicate în fiecare casă de țărani, oricât de săracă, ar fi fost ca, astfel că toate produsele textile necesare unei gospodării erau confecționate la războiul de țestu. Portul și țesăturile populare au fost domeniile în care arta populară bănățeană a excelat prin produse de înaltă valoare, vădind patitudinile artistice proprii, un mod particular de interpretare a lumii și a vieții și ingeniozitatea deosebită a cercetoarelor de a adaptă propriilor exigențe estetice influențele culturale ca rezultate ale contactului lor cu alte culturi (Violeta Tipa și Aristida Gogolan, Comori bănățene, Editura Eurostampa, Timișoara, 2010).

Țărăncele bănățene, creatoarele noastre de produse artistice populare, cunosc marea valoare a acestora, astfel că le păstrează din generație în generație, cu mare mândrie și cu sfințenie în casele lor, în lăzile lor de zestre. Unele dintre aceste femei fiind cunoscute prin colecțiile lor de port, țesături, cusături broderii (piese de costum popular femeiesc sau bărbătesc, piese de găteală sau acoperire a capului – cealma, zlată sau tulbent – cămăși și poale catrințe, cingători, brâuri, pieptare, chintușe, încălțăminte, obiele, opinci, bunzi, mincii, cojoace. Sau, textile interioare: ștergare, gețe de perini sau căpătâie, peretare, saltele, sau dricale, cearșafuri sau măsaie, covaoră sau chilimuri, scoarțe sau ponievi).

Nu în ultimul timp, însă, trebuie amintită aici grija românilor din aceste spații, față de casa și gospodăria tradițională. Astfel de case tot mai există, în toate satele cu români, chiar dacă alături s-au construite altele moderne, la etaj ori cu mai multe etaje, sau vile urbane.

 

Coștei,”Muzeul de acasă” al familie Drăgan

Două camere din casa familiei Drăgan din Coștei sunt, menite obiectelor vechi: mobilier, obiecte de uz casnic, cărți rare. Multe din acestea, sunt moștenite de la familia Imbroane. Răchila, sora preotului Ion Imbroane, care a slujit pe vremuri la Biserica din Iosefin, la Timișoara, când s-a căsătorit cu Ion Drăgan (1896-1987), a adus multe din aceste lucruri ca zestre familiei Drăgan. Astfel, aici se păstrează, încă din acele vremuri, scaune, mese, ormane, oglinzi, ceasuri. Apoi, o moară veche, căsuță, cuptor din fontă, dulapuri. Cărțile vechi, ediții bibliofile, ocupă un loc aparte în Micul Muzeu al familiei Drăgan, de care poartă grija nora Păulina Drăgan, învătătoare cu o vechime de 40 de ani la școala din sat.

Doloave, ”Muzeul etnografic” al Mariei Petrov

Un mic muzeu, în casa Mariei Petrov, înființat de ea, împreună cu familia, în anul 1975, ”cu numeroase obiecte vechi românești din viața de fiecare zi a țăranilor din Doloave”. Este, de fapt vorba de obiecte vostimentare, mese, scaune, bani vechi, chilimuri, traiste, piese de port de o vechime de 270 de ani (Teodora Ocolișan, O pasiune de o viață, Libertatea, Panciova, 25 august 2007).

Ecica, Lada cu zestre a Vioarei Subu

Vioara Subu din Ecica păstrează, în lada ei de zestre, colecții de poale, cipaguri, catrânțe, ciorapi pentru bărbați, cămăși, năticai pentru femei și bărbați, de diferite mărimi și culori, traiste, fețe de masă și ștergare. În mod aparte, într-o altă ladă de zestre păstrează păstrează cele câteva costume tradiționale românești din Ecica, despre care, iată, părerea Vioarei: ”Costumele tradiționale din Ecica au cusături bogate, poale cusuce și ”pră chici” (până sus), cotrânțe cusute cu dot-fir, cu ișloci, pe pliș…Bărbații poartă costume sau pntaloni și cămăși albe. Portul era clasificat – pentru fiecare zi, pentru duminică, sărbători mai mici sau mai mari. Asupra portului a influențat starea materială a familiei. De exemplu, fetele și femeile bogate aveau galbeni, iar cele mai sărace taleri. Bărbații cei bogați purtau clăbețe de ragon iar cei săraci de miel. În colecția mea am fel de fel de porturi, unele chiar foarte vechi – chiar peste 100 și ceva de ani. Am obiele, pe care astăzi rar cine le mai are. Cu ele bărbații și-au învelit picioarele iarnă, câdn era foarte frig. Din piese vechi de artizanat m adunat ovaluri de pământ, cârceaguri, ceșcuțe (moștenite de la bunica), apoi mașină de cusut – cum era pe timpuri, război… Sunt bucuroasă că fiii mei au moștenit dragostea față de obiectele de artizanat și împreună adunăm și colecționăm piese vechi, de o valoare inestimabilă”. (Teodora Ocolișan, Vioara Subu din Ecica, O colecționară de port popular…, în Libertatea, Panciova, 17 noiembrie 2007, p. 22).

De la Vioara Subu, am  aflat că la Ecica încă 28 de femei păstrează în lăzile lor de zestre, costume de port popular românesc din acest sat.

Iancov Most (Iancaid), Cameră etno

Iancaidul, localitate cu români din apropierea orașului Zrenianin, păstrează tradiția populară românească. Aci, în anul 2000 a fost înființată asociația Forumul Femeilor ”Luna”, care în anul 2006 a deschis o cameră etno românească. Un mic muzeu etnografic cu obiecte rare și vechi din Iancaid (haine, mobilă, lenjerie de pat și port românesc).

Locve/Sân-Mihai, Casa cu amintiri a Ninei Veveriță

Nina Veverița din Locve/Sân-Mihai a început să colecționeze obiecte vechi pentru formarea unui muzeu paritcular, în urmă cu vreo 30 de ani, astfel că în prezent dispune de aproapre două sute de ”piese muzeale” din lemn, fier, ceramică, lână…cele mai vechi având vârsta de peste o sută de ani, moștenite de la părinți și bunici.

Un loc de seamă îl ocupă un fus vechi de aproape 100 de ani, ceasul de pe perete din 1859, mașina de cusut marca ”Singer” din 1927, care încă mai e în funcțiune, piua de bătut ardeiul roșu, șnița de piper cu capac de argint, apoi râșnița de mac, care încă este în funcție, dar și câteva râșnițe de cafea, din mesing și lemn. Urmează tapiserii, goblenuri de diferite mărimi. În altă cameră, polițe încărcate cu bibelouri din ceramică, vaze de diferite mărimi, ornamente, obiecte din mesing. Vitrinele, de asemenea, sunt pline de obiecte de argint, statuete din ceramică, bronz, tăvi, fructiere. Nu lipsesc nici câteva icoane și tablouri vechi. (Eugenia Bălteanu, Nina Veverița din Locve/Sân-Mihai, Fiecare obiect are povestea sa, în Libertatea, Panciova, 1 decembrie 2007, p.22).

Nicolinț, Cameră etno

”În incinta Căminului Cultural din Nicolinț se află o încăpere frumos amenajată, o încăpere unde au reușit să se adune crămpee din viața de fiecare zi a predecesorilor noștri, în așa fel încât să-ți faci o imagine a vieții de zi cu zi a nicolincenilor”. (Eufrozina Greonenaț, La Nicolinț – O frumosă cameră etno, Libertatea, Panciova, 29 decembrie 2007).

Aci, se păstrează numeroase obiecte de uz casnic (albie din lemn unde se frământă aluatul pentru pâine, site pentru făină, lopeți pentru scos pâinea din cuptor, vase de argilă, furci de tors, suveici, călcător cu cărbuni, felinare, farfuri), apoi chilimuri, scoarțe, cătrânțe, brăuri înflorate pentru fete și neveste, prosoape…

***

Lada de zestre a Paraschevei Agadișan

Parascheva Agadișan din Nicolinț dispune de o colecție cu 25 de costume populare în miniatură expuse în ”soba mare” a casei sale, precum și costume pentru fete mari și pentru cele măritate (căsătorite), pentru fecioari și fete ”care se prind în joc”, pentru femei în doliu, toate cusute de Parascheva Agadișan, care a început să țese la război la vârsta de 15 ani. În prezent, are vârsta de 86 de ani.

Satu-Nou, Lada cu zeste a Liubiței Cebzan

Liubița Cebzna din Satu-Nou este o adevărată păstrătoare de tezaur etnografic. Face colecții de port popular, de țesături și broderii deja de câțiva ani, astfel că, în prezent, dispune de mai multe costume femeiești, dar și de diferite cătrânțe, năticacii, opinci, cămăși, poale (cu jiură, cu flori cusute sau brodate). Unele dintre piesele de port le-a ”lucrat” Liubița, dar cele mai mlte le-a moștenit de la bunici.

Sărcia / Sutiesca, Lada cu zestre a lui Iosif Pancaricean

Colecția de port popular din Sărcia, Sutiesca de acum, cuprinde patru costume populare femeiești și un costum bărbătesc care se purtau la Sărcia în urmă cu cel puțin o sută de ani.

Iată cum își prezintă colecția sa Iosif Pancaricean: ”Primul port popular are două cătrânțe, poale, ciupag și ”năticaci cu obrazul plin”. Cătrânețele sunt țesute la război de baba Tecla, au o vechime de vreo 60 de ani. Sunt cusute cu mătase și au ca ornament flori cu frunze și sunt de culoare galbenă, roșie, violetă, ”alboiat”, maro. Florile cusute cu culoarea aurului. Poalele sunt confecționate din ”granadin” și au fost făcute de Bujoara, sora bunicii mele, Florica, și au ”urdzariu mare”. Ciupagul este, la fel, confecționat din ”granadin” cu ”urdzari” pe piept și pe mâneci de culoare neagră. Portul al doilea a fost țesut de străbunica mea, Cătița, conține, la fel, cătrânțe, făcute cu ”penția” și cu fir de aur, cu flori mici, apoi poale, ciupag și ”năticaci”. Celălalt port este asemănător cu cel anterior, iar ultimul, cel de-al patrulea este de culoare neagră. Toate aceste porturi au fost confecționate pentru bunica mea, Floarea și le-a purtat numai în ”zile mari”, adică la sărbători, la nunți, botezuri, iar în ele au fost îmbrăcate, și dansatoarele la diferite spectacole. La noi, la Sărcia, portul popular femeiesc s-a purtat până prin anii șaizeci ai secollui trecut.

Portul pentru bărbați a fost ”făcut” pentru străbunicul meu Iosif.

La acest pasionat colecționar și păstrător de valori, create de mâinele harnice și dibace ale străbunicelor, am mai văzut și un port bărbătesc, la fel foarte vechi, pe care l-a purtat strămoșul gazdei noastre, pe care tot Iosif l-a chemat. Cămașa ese din ”sadă” cu ”urdzari mic” la mâneci și la piept, cusut cu ”arămiz”. Izmenel sunt, la fel, din ”sadă”, cusute în alb. Chintușul este în stil bănățean, cu diferite forme, cu buzunare. ”Năticacii” sunt cu ”obrazul plin” și cu ”cioplică”, iar ciorapii în diferite culori”. (Ion Condan, Colecția de porturi populre a lui Iosif Pancaricean din Sărcia, în Libertatea, Panciova, 22 septembrie 2007, p. 22).

Lada de zestre a lui Iosif Pancaricean mai adăpostește și câteva ”prașchii”, traiste din bâtrâni (țesute ”cilimuri” și ”dubin”), precum și 40 de cătrânțe, dricăli, covoare (cilimuri) de vreo 120 de ani, ponievi din lână, căciuli de astragan, iar – în casa pe care dorește să o transforme într-un muzeu particular, păstrează: o mașină de cusut ”Haid-Neu”, din 1890, mobilier vechi, oglinzi mari, război de țesut, furci de tors, plug cu două brazde, oale, cuțite, cârcege.

***

Lada cu zestre a Anei Vermeșan

Ana Vermeșan din Sărcia, acum Sutiesca, dispune de o bogată colecție cu zece costume de port femeiesc tradițional confecționate din diferite materiale. Costume din mătase (mătase pictată), din pliș, cu ișloci. Unul din costume este de mătse pictată de culoare verde, decorat cu ișloci, care conține poale, cotrânțe din față, cotrânțe din spate și ia. Acest port fiind vechi de peste 70 de ani și purtat doar de sărbători. În zilele obișnuite se purta costum mai simplu, confecționat din material mai ieftin, care nu era decorat – ne spune Ana Vernișan. În colecția ei se află cotânțe mai înguste, apoi cotrânțe mai late, apoi ”combinet”, care se purta sub costum și peste bliuza (cămașa), având 5 costume de acest fel de culoare verde, albastru și bordo. Celelalte 5 costume sunt confecționate din pânză d´a țestuă și conțin ciupăgare în variate culori și modele cu și fără ”guler”, cotrânță lată înainte și cotrână îngustă țesută în spate. Cu acest port, femeile purtau în picicoare sandale, pantofi sau năticaci, iar în cap purtau șal sau cârpe de bircă. Obligatoriu sub cotrânțe femeile purtau poale; mai multe rânduri de poale, ca să fie mai înfiate. În colecția ei puteți observa o minunăție de modele de bliuze (ii), prâsliuce, cotrânță, mai numite cândva: ”cucuruzu”, cu ”oale”, ”cu flori”, cu ”cununi”, cotrânță costreșată… Unele din cotrânțe sunt moștenite de la baba Eva Bocșan, care le-a cusut la război, iar altele și de la baba Marta, având o vechime de peste o sută de ani.

Pe lângă numeroase rânduri de port femeiesc, lada sa cu zestre mai păstrează și piese ale portului bărbătesc, cămeși lungi, țesute cu flori mărunte, mai multe rânduri de prsluce, unele mai festive, pe care le purtau bărbațții în sărbători, altele mai obișnuite, folosite zilnic, năticaci, căciuli.

Nu lipsesc în lada de zestre a Anei Vermeșan nici ciorapii din lână, cămașă albă, cu cusătură simplă, neagră, sau țestuă, cu flori în mai multe culori, cioareci din aba, căciuli din blană de miel sau de astragan (Ion Condan, Ana Vermeșan din Sutiesca, Portul popular – adevărată bogăție a românilor, în Libertatea, Panciova, 12 iunie 2008, p. 22).

Torac, Patrimoniul familial al Floricăi și Geoge Tibi Petrovici

Familia Petrovici, Florica-Ica și George-Tibi din Torac (Toracu-Mic) dispune de un adevărat ”muzeu” etnografic familial care cuprinde colecții de port ardelenesc, de textile interioare și de obiecte de uz casnic.

Iată, cum își prezintă colecțiile sale valoroase Florica Petrovici: ”În acestă casă se păstrează patru porturi ”crișănești”. Cel mai vechi datează din anul 1900 și se constituie din rochie de mătse neagră, pe care regretata vecina nostră, Ana Popi-Cioroi, a făcut-o cadou fiicei mele mai mici, Mariana. Acest port mai are cătrânțe cu ”tăițăi” străluciți” și cu ”cipcă” (dantelă) galbenă pe ea, apoi poale dedesubt țesute la război și cusute cu ”șotăț” (mouline) în diferite culori de soacra mea, Ana, și de Parascheva Petrovici. Mai are și un ”spăcel”, ”șlinguit” alb, tot de la soacra Ana, apoi ”becheș” mic de mătase cu ”cipcă” galbenă, aurită, pe el. În cap, fata purta batic de mătase cu ”cipcă” aurie, ne explică Ica. Al doilea port îl constituie iarăși o rochie, pe care în tinerețe a purtat-o Florica Checi, iar ea nouă. Rochia este confecționată din ”bircă” roșie, de culoare vișinie, cu ”șari” de culoare neagră și cu ”civitură” din mătase galbenă. Celelalte componente aparțin familiei Petrovici, și anume: poale, ”spăcel” cusut cu negru, cu model de artă populară, apoi ”becheș” de mătse ”civit” cu somot negru, ”cârpă” mare de cap din mătase neagră, cusută în albastru, cu flori și cu ”tăițăi”, iar pe cap poartă o ”cipcă” aurie. În picioare, fata purta pantofi cu tocuri și ciorapi groși de lână. Al treilea port este constituit din poale cusute, rochie verde de somot ”trucuită”, cu flori galbene, ”cătrânță” de somot, ”iangăr”, ”becheș” și ”spăcel” de „sad”, ”cârpă” de ”pliș” verde. Cel de-al patrulea port ”crișănesc” are poale cu marginea de la chilim, rochie de mătse maro, cătrână cusută cu sârmă de diferite culori, cu motive de flori, spice de grâu și maci roșii. Mai are ”spăcel” cusut negru și cu sârmă ”bluză” și ”cârpă” de cap din ”pliș” maro. Toate acestea au răms de la străbunicele noastre, sunt foarte vechi, țesute la război și cusute cu mâna. Toate poalele sunt țesute și făcute în ”patru lați”, iar ”giurile” cu: trei ”cotăriți” pe lat, merele, colțul la chilim, pasărea în cunună.

Florica Petrovic a moștenit de la străbunicii ei și o ”cârpă” mare de după cap, ”cârpă mică” de mătse, ”spăcel” cu motiv de artă populară, altul cu flori albastre, ”spăcel” din pânză de ”perț” cu albastru și cu sârmă, mai multe perechi de poale, costume din Toracu-Mare, un costum de somot ”trucuit”, costum ardelenesc vechi de 50 de ani, altul cu motive de artă populară, costum de fată mică de la grădiniță, patru ”cătrânțe” cu o vechime de o sută de ani din Toracu-Mare, două așternuturi de fuior, de culoare albastră, vechi de o sută de ani, chilimuri, tot de o sută de ani, dintre care unul cu care se decora trăsura la sărbători, nunți și petreceri, ”măsaie șlinguite de tropari” cu ”Ciurca mică”, ”Ciurca mare”, ”Strugurele” și cu ”Flori”. Ica mai are ”dricăli”, fețe de perină din bătrâni, ”măsaie de fuior” pentru diferite meniri, ștergare pentru oglindă, pentru ”giveri” la nuntă, fețe de masă mici și mari, dantele și macramee, traiste vechi, așternuturi din lână și ștergare din fuior.

Mai păstrează război de țesut, furcă mare de tors, ”socală”, ”fusuri”, ”meliță”, ”piepteni cu dinți”, sanie pentru cai, ”plug sărcianț”, plug cu un fier, tras de cai, plug de sfeclă de zahăr, ”rocile”, ”trailă” gunoi, trăsură, ”siț cu spate pentru trăsură”, lopată pentru pâine, lăzi de zestre, ”ormare cu puiuțe”, grapă de cai, ”cănăți de murături”, ”cârcege”, căldare din cupru, mașină de cusut, călcător vechi, farfurii vechi. (Ion Condan, Un bogat patriomoniu familial al familiei Florica și George Petrovi din Torac, Un muzeu de mare valoare, în Libertatea, Panciova, 11 august 2007, pag. 22).

Lada cu zestre al Elenei Paunescu Dorău

Casa familiei Ion și Elena Paunescu Dorău din Torac (Toracu-Mic) adăpostește o colecție de port popular ”crișănesc” (ardelenesc), moștenit de la bunica Răveca Milotin, și mama Mărie. Cusături și piese de port ”din bătrân”, mai multe ”măsaie șlinguice” (fețe de masă) vechi de peste 70 de ani, lucrate cu mâna ”pe obadă”, cu motive tradiționale ”ciurca mare”, ”Rișariu”; ștergare pentru icoană, ”măsaie pentru orman”, saltele din bătân, șternuturi din lână, țesute la război de Răveca Milotin. Urmează, o colecție de covoare (cilimuri), toate țesute de Răvecha și Mărie, și o colecție de ștergare din bumbac și acestea tot țesute la război. Cel mai vechi costum colecția de țesături și cusături a familiei Paunescu, este al buncii Răveca, cusut pe mătse neagră, apoi costumul Măriei, cusut pe mătase roșie și la urmă costumul, cusut pe mătase albastră și cu flori de catifea. Toate cele trei costume sunt complete de la ”cârpă” și până la încălțăminte”.

Lada cu zestre a Lenei, mai păstrează și alte piese de port: femeiești și bărbătești, precum și două costume pentru fete tinere. (Ion Condan, Elena – Lena Paunescu Dorău din Torac, Un prețios tezaur familial, în Libertatea, Panciova, 21 iulie 2007, p. 22).

***

Lada cu zestre a Victoriei Dejan

Viorica Aorica Dejan  din Torac (Toracu-Mare) este, pe lângă pictorță și păstrătoare a datinilor străbune românești și o colecționară de port popular torăcean. Multe din costumele de care dispune Aorica le-a moștenit de mama sa sau de la mama soacră. Cele mai vechi piese de port au o vechime de peste 150 de ani, ele fiind moștenite din generație în generație. Se evidențează, colecția de ”spăcele” cusute în diferite culori (spăcele pentru fete, pentru tinere căsătorite, pentru vârsnice, pentru lucru și pentru sărbători); colecția de poale ”cu diferite jiuri pe la colțuri”, de costume bărbătești (pentru tineri și bătrâni), cămăși, chintușe, izmene, ciorapi, cizme. Și, încă o colecție mai modestă, de traiste vechi, îmbogășesc lada de zestre a Victoriei Dejan.

***

Lada de zestre a Rodicăi (Ludovica) Gheța

Rodica Gheța din Torac dispune de o colecție bogată de port popular, țesături și broderii. Cea mai ineresantă din ele fiind colecția de carințe, cu 13 modele ”cu fețe variate cu influențe florale din Uzdin și Ecica”. Urmează colecțiile de poale, fețe de perini și de ștergare.

***

Lada cu zestre a Floarei Oalge

Floarea Oalge din Uzdin colecționează deja câțiva zeci da eni piese de port popular românesc din Uzdin, satul ei natal, dar și din satele Torac, Ecica și Seleuș.

Costume complete pentru femei și bărbați de diferite vârste, pentru femei tinere, femei căsătorite, femei în vârstă. Lada cu zestre a Floarei Oalge mai cuprinde și o colecție de traiste, mai mici și mai mari ”pe care le purtau nașii la nuntă sau finii când veneau cu colacu la nași”.