Muzee

Novi Sad, Muzeul Voivodinei

Muzeul Voivodinei a fost înființat în anul 1947, o instituție complexă, cu numeroase colecții din domeniul arheologie, etnologie, istorie, istoria artei, zoologie, botanică, geologie etc. Actualul Muzeu al Voivodinei și-a primit noua formă instituțională în anul 1992 prin integrarea Muzeului Voivodinei cu Muzeul de Istorie al Voivodinei, și de la această dată ele funcționează ca un muzeu unic. Astăzi, el este organizat pe specialități și conceptual, devenind o instituție modernă cu un fond muzeal bogat, care numără aproape 400 de mii de obiecte și având o bibliotecă cu un fond de peste 50 de mii de publicații. Din anul 1952, Muzeul Voivodinean editează și o publicație de specialitate, care până în anul 1994 s-a intitulat ”Activitatea muzeelor voivodinene”, iar astăzi ”Activitatea Muzeului Voivodinei”.

Expoziția permanentă a fost deschisă în anul 1990. Ea a cuprins numeroase exponate de o valoare deosebită, rarități, obiecte de mare valoare muzeistică și artistică, păstrând moștenirea culturală complexă din trecutul provinciei noastre multietnice. Muzeul este amplasat pe o suprafață de 200 metri pătrați, cele 4.000 de obiecte fiind încadrate în trei complexe tematice – arheologie, istorie și etnologie. (Ionel Miat, Muzeul Voivodinei, Libertatea, Panciova, 7 iulie 2007).

Colecția română cuprinde circa 600 de piese de port și încă 600 de obiecte de interes etnologic. Colecția de port popular numără în total 613 de piese din toate satele cu români din Banatul sârbesc și anume: Trei complete de port popular pentru copii, 141 de cătrânțe (boșche), 101 bluze, 51 poale, 74 brâuri, 6 sucnie, 34 decor pentru cap, 18 zlate pentru cap, 14 baticuri (năframe), 6 perechi păpuci făloși (din lână), 7 perechi ciorapi din lână, 15 brățare, 37 chintușe, 27 cămăși bărbătești, 9 perechi pantaloni aba (șubă), 6 mincii (cojoc femeiesc), 16 cojoace, 6 dolame (căbăniță), 10 perechi opinci și pantofi, 12 perechi cizme.

Din obiectele de mare valoare, la Muzeul Voivodinei, se păstrează un plug din lemn (nr. Inventar 2952) din Toracu Mic din primii ani ai secolului al XIX-lea (Mirjana Maluckov, Rumuni u Banatu, Etnološka monografija, Novi Sad, 1985). Tot atât de interesante sunt și cele câteva juguri din lemn pentru boi, din aceeași perioadă aduse aici din satele Marcovăț și Jamul Mic. Se mai păstrează, la Muzeul Voivodinei și zece lăzi de zestre, cea mai veche din anul 1781, un orman cu trei pupitre, tot de pe atunci, și mai multe obiecte din ceramică.

Muzeul Național din Zrenianin (Becicherecul Mare de cândva)

Muzeul Popular din Zrenianin înființat în anul 1906 ca un Muzeu al Județului Torontal, se încadrează în categoria muzeelor de tip mai complex, cu caracter natal, iar datorită cercetărilor acoperă regiunea Banatului cnetral. Cu o astfel de oganizare, având o bogată moștenire culturală de pe aceste meleaguri, din domeniul naturii, arheologiei, etnologiei, atei și a istoriei, s-a ajuns la o protecție sistematică și elaborare a unei isntituții specializate cu specialști de toae profilurile necesare. Amplasat de circa doi ani în centrul orașului, renovat și modernizat, el reprezintă unul dintre cele mai frumoase muzee din spațiile noastre. (Teodora Ocolișan, Muzeul din Zrenianin, Libertatea, Panciova, 23 iunie 2007).

Pe data de 24 noimebrie 2006, în cadrul Muzeului din Zrenianin a fost deschisă Secția Etnologică a Muzeului, care cuprinde 5 camere, în care sunt prezentate interioare bănățene, între care și românești.

Până în anul 1954 Muzeul a dispus de 47 obiecte românești, majoritatea textile, iar la ora actuală el dispune de 434 obiecte românești. Printre ele se enumeră:

Iscusința în îndeletnicirea brodatului și țesutului era foarte prețuită și indinspensabilă fetelor și nevestelor mărindule astfel valoarea și calitatea de bune gospodine. Aceasta a și determinat mamele să acorde o deosebită atenție instruirii fetelor în arta țesutului, cusăturilor și îndeobște în industria casnică. Despre bogăția industriei casnice ne vorbesc obiectele din expoziție.

Până la finea anuli 1954 muzeul a dispus de 47 obiecte românești, majoritatea textile. Cu angajarea unui etnograf în muzeu se majorează și colecția etnografică astfel cšci la ora actuală sectorul de etnografie dispune de 2845 obiecte dintre care 434 sunt obiecte românești.

Printre ele enumerăm: 88 cotrințe, 21 cinpaguri, 16 perechi poale, 6 fulbențe, 12 covrlacuri, 5 cununi, 9 năframe, 8 ace de păr, 6 cămăși, 6 brâuri, 4 prașchii, 6 perechi năticaci, 16 pruslucuri, 10 chintușe, 35 chilimuri și ponevi, 14 traiste, 10 cearșafuri de pat, 4 cearșafuri de masă, 14 fețe de căpătâie, 25 peschire și altele.

În cadrul expoziție permanente sunt prezentate:

  1. Soba mare din Toracul Mic
  2. Costum femeiesc bănățean din Ecica (expus pe manechin)
  3. Costum bărbătesc crișănesc din Toracul Mic (expus pe manechin)
  4. Costum bărbătesc bănățean pentru copii din Toracul Mare
  5. Piese caracteristice de port popular femeiesc
  6. Piese de port popular pentru copii mici

 1.Soba mare, interior autentic românesc din Toracul Mic de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX în care sunt expuse 59 obiecte și 15 fotografii cu portul caracteristic din zona muzeului (Banatul Central).

”Un accent deosebit am pus pe secția etnologică, unde am amenajat camere etno le comunităților naționale, astfel există camera sârbească, românească, slovacă și camera maghiară. Sperăm că am reușit măcar puțin să intrăm în autenticitatea vieții din spațiile rurale ale Banatului. Suntem mândri că am reușit să demonstrăm asemănările și deosebirile existente în tradiția acestor popoare, precum și dezvoltarea lor în timp. Totodată suntem mândri de faptul că muzeul nostru este vizitat de peste 85.000 de vizitatori, ceea ce a contribuit ca Muzeul din Zrenianin să primească premiul ”Mihajlo Valtrović” cunoscut arheolog, arhitect și istoric de artă, care a fost administratorul acestui muzeu și inițiatorul Societății Arheologice Sârbești, premiu pentru cel mai bun muzeu al anului 2006”, ne-a afirmat în încheiere directorul muzeului, domnul Božidar Vorgić. (Teodora Ocolișan, Muzeul din Zrenianin, Libertatea, Panciova, 23 iunie 2007).

Vârșeț, Muzeul Național

A fost înființat în anul 1882. Cele mai mari merite pentru dezvoltarea Muzeului Național din Vârșeț în perioada de început îi revin lui Felix Milleker (1858-1942); custode timp de mai mulți ani al acestei instituții care a organizat aci cele mai multe acțiuni de colectare a obiectelor muzeale prin donații, răscumpărare sau cercetări de teren.

Motivul fondării muzeului a fost, de fapt, descoperirea la Veliki Rit, a unei cantități relativ mari de monede romane din vremea împăratului Constantin, din sec.al IV-lea, de mare valoare numismastică. În același an (1882), s-au făcut noi cercetări și noi descoperiri la Vatin, astfel că în 1894, a fost asigurat spațiu și documentele administrative necesare pentru funcționarea muzeului. La îneput în clădirea ”Concordia”, cu două încăperi, dintre care, începând din anul 1896, a servit pentru expoziția permanentă a muzeululi iar cealaltă pentru bibliotecă și arhivă. În anul 1905 a fost cumpărată o altă clădire, cea actuală, care pe parcurs a fost adoptată.

Cultura și istoria populației românești din Banat se poate urmări, în cadrul acestui muzeu prin colecțiile arheologice, care prezintă cel mai bogat material al muzeului din Vârșeț. În anul 1907, Muzeul a descumpărat colecția de obiecte arheologice preistorice de la Agoštan Šoljmašiji, secretarul Direcției Financiare din Timișoara, descoperit la Satu Vechi, Cudeliște, Ostrov, Banatska Palanka și Satu-Mare (Delmagyarorszeg regisegleletei a honfoglales eleti idekbel, Timișoara, I – 1897, II – 1899 și III – 1906) – cadastrul arheologie întocmit de Milleker, de la acest muzeu.

Astfel depozitul arheologic al Muzeului din Vârșeț, formează obiecte din sec. IV (epoca bronzului mijlociu), descoperită la Satu-Mare, în județul Arad:

  • piese de bronz – topor cu disc, cuțite, brățare, verigi din buclă și chilimbar;
  • celt de bronz, sec. XII, dsecoperit la Iablanița (Județul Caraș-Severin);
  • piese de bronz (celturi decorate, deltă, seceri, cuțite, lame, vârfuri de lance, brăări) descoperite la Caransebeș);
  • piese de bronz (Brățare decorate) descoperite în 1901 la Bocșa Română (Județul Caraș – Severin);
  • piese de bronz (lame de ferestrău, secere, celturi, brățări, pumnal…) descoperite în hotarele satelor Berzasca și Gornea (Caraș – Severin);
  • piese de bronz (seceri, celturi, delte, cuțite, lame de săbii, brățare…) descoperite (1924-1925) la Moldova Nouă (Județul Caraș-Severin);
  • Obiecte din epoca bronzului (topor plat și urnă funerară), descoperite, în 1900, la Moldova și Moldavița (Județul Caraș-Severin);.

Coelcția de obiecte etnografice românești, cuprinde piese muzeale din secolele XVIII, XIX și XX. Aici, se păstrează piese de port popular, de formă arhaică, de mare valoare artistică, din satele Coștei, Locve (Sân-Mihai), Jamul Mic și Nicolinț. De asemenea și o colecție de covoare (chilimuri), ponevi și traiste vechi. Și, năframe de mătase ornamentate cu cusături cu fir de aur, diverse podoabe de piept și de cap, cămăși din pânză, postav, blană și piele.

În cadrul Secției de Artă se păstrează picturi și desene ale pictorilor români Nicolae Popescu, Axentie Mărișescu, Petru Marina, Dimitrie Ardelean, Silvia Mandreș Cnci, Dominica și Danela Morariu (Nicolae Popescu, Studiu de cap, 1861. Desen; Nicolae Popescu, Portret de bărbat, desen și șapte schițe; Axentie Mărișescu, Sf. Dimitrie, 1870. Icoană, ulei pe până; Axentie Mărișescu, Maca Nedeljković, 1875. Portret ulei pe pânză; Petru Marina, Dimitrie Ardelean, Silvia Mandreș Cinci, Domnica și Daniel Morariu: Portrete, peisaje – ulei pe pânză și desene).

Biblioteca Muzeului din Vârșeț păstrează mai multe cărți vechi de valoare, în limba română, Cronica Mehadiei, de Nicolae Stoica de Hațeg, din 1829, cu 106 file, de format 29,5 x 23 cm.

Complexul Etnografic ”Casa bănățeană” din Torac

Ideea înființări unui muzeu al românilor din Voivodina a fost lansată în cadrul Societății / Fundației Române de Etnografie și Folclor în primăvara anului 1997, de Costa Roșu, președintele acesteia. După doi ani de sondare a opiniei publice pe această temă, Consiliul de Administrație al Fundației a adoptat hotărârea cu privire la fondarea Muzeului, iar pe 29 ianuarie 1999 și hotărârea privind denumirea lui – Muzeul Spiritualității Românești din Voivodina, cu trei departamente distincte: de Istorie, Spiritualitate și de Etnografie. Drept edificu al viitorului Muzeu a fost aleasă o clădire deja existentă: Casa Culturală din Toracu-Mic, azi Torac, construită în urmă cu 60 de ani, dar neutilizată până acum. Un edificiu, cu o suprafață interioară de 402 m pătrați, pe care Consiliul Comunității Locale din Torac l-a dat spre folosire Fundției și el va unifica, sub acoperișul lui, funcțiile spațiului menit expozițiilor permanente de: Istorie și Spiritualitate, cu spațiu menit Arhivei, Fototecii și Bibliotecii Memoriale.

Pentru Departamentul de Etnografie, Fundația și-a adjundecat o altă casă, în stil vechi tradițional bănățean cu un teren viran de 1600 m pătrați. Aici, în primăvara anului 2002, au începtu lucrările de edificare a Complexului ”Casa Bănățeană”, care s-a inaugurat festiv, pentru vizitatori, deja în luna noiembrie a celuiași an.

***

Casa Bănățeană este o casă simplă, asemănătoare celorlalte case bănățene din trecut. O casă ca multe altele din Banat, construită în urmă cu aproape 120 de ani. Astăzi, însă, ea este o casă muzeu, transformată într-un spațiu expozițional permnent, cu o suprațaă interioară de circa 80 de metri pătrați, cu două încăperi: soba mare și soba mică, respectiv soba de zi, apoi tinda, cândva cu horn deschis, pridvorul și o sală de ședințe și de documentare, care mai adăpostește și Arhiva, Fototeca și Cartoteca Muzeului. Din sală se intră în ainforul cu două porți – spațiu expozițional permanent cu fotografii autentice ale bisericilor românești din Banatul sârbesc și cu fotogrfii înfățișând portul tradițional de sărbătoare al românilor din Voivodina, la care se adaugă o colecție etnografică de peste 200 de piese reprezentând instrumentar agro-pastoral și meșteșugăresc, port, țesături și pictură naivă. O prispă cu stâlpi desparte ”Casa Bănățeană” de șoproanele cu acoperiș menite adăpostirii obiectelor agricole tradiționale. Se vor înălța aici încă două șoproane asemănătoare, achiziționate în satele de Codru ale Banatului.

În colțul plațului (terenului) se află Troița de ocrotire a Muzeului. Este, de fapt, vorba de o cruce solitară din piatră, înaltă de aproape 5 m asemănătoare vechilor cruci din satele noastre de români, ridicate cândva de credincioși pe locl sfintelor altare ale primelor lor biserici.

Biserica – muzeu

Nu există așezare umană, oricât de nesemnificativă ar fi din punct de vedere al numărului celor care îi dau viață, fără un sfânt locaș care o marchează spiritual. Astfel, nici Micul muzeu al satului bănățean, în care este transpusă imaginea etnografică a românilor din Banatul sârbesc, cu particulritățile specifice zonelor de proveniență, nu poate fi concepută fără un sfânt locaș. Iată, deci, răspunsul la înrebarea: De ce ”Casa bănățeană” nu poate ființa fără un altar de rugăciune?

Acest însemn al creștinității, care înnobliează cu adevărat spațiul etnografic al ”Casei bănățene”, este prima biserică pe care românii de aici au înălțat-o după aproape o sută de ani și unica biserică românească de lemn din Banatul sârbesc. O adevărată biserică – simbol a tuturor românilor credincioși de pe aceste meleaguri. O biserică donată Fundației, cu dragoste de Dumnezeu, de oameni de bună credință din Județul Caraș-Severin. Curtea ”Casei bănățene” a devenit astfel avlia bisericuței. Aici se vor înălța încă două gospodării: una în stil ardelenesc, iar alta în stil oltenesc, și o mică casă parohială. Întocmai ca în fiecare sat. Iar lângă fântâna cu roată se va amenaja o scenă în aer liber unde, în duminici și la sărbători, se va desfășura ”jocul” (hora satului) sau mici spectacole etno-folclorice.

A devenit deja o tradiție desfășurarea, în spațiul Muzeului, a unor manifestări etnofolclorice sau expoziții tematice cu valoroase obiecte din colecțiile ”Casei Bănățene” sau ale unor muzee și persoane particulare: pictori, meșteri populari, bibliomani și colecționari de vechi obiecte de artă populară.

Praznicul datinilor străbune

An de an, în pragul Sfintelor sărbători de iarnă, la ”Casa Bănățeană”, Fundația organizează Marele Praznic al datinilor străbune: ”Colinde la vatra dorului”. Sute de colindărori din mai toate satele de români din Banat vestesc nașterea Mântuitorlui și urează sănătate și bunăstare gospodarilor de la ”Casa Bănățeană” și întregii lumi creștine.

Târgul de Artă Populară

Se desfășoară în fiecare primăvară la ”Casa Bănățeană”. El adună un număr mare de meșteri populari din Voivodina și din întreaga țară. Poarta ”Casei Bănățene” este astfel deschisă pentru creatorii de frumos, devenind un adevărat centru de comunicare a creațiilor acestor artiști cu publicul, căruia îi oferă noi forme de manifestare și valorificare.

***

Festivalul Internațional de Etno-Folk-Film Minoritar este o altă manifestare găzduită de Micul muzeu al satului bănățean. În fiecare sfârșit de decembrie se adună numeroși cineaști de filme documentare pe tema ”Viața și datinile minorităților naționale din Serbia, România, Ungaria, Macedonia, Bulgaria, Croația…”

numeroase expoziții de pictură naivă și pictură religioasă pe lemn și sticlă, de port popular, de cărți rare și de documente vechi – despre trecutul nostru pe aceste meleaguri – îmbogățesc programul manifestărilor organizate pe întreg parcursul anilor la ”Casa Bănățeană”.

***

Fiecărui vizitator desigur că-i va reține atenția și cadrul natural liniștit și odihnitor de la ”Casa Bănățeană”. Puteți rămâne cu amintiri frumoase, fotografiind sau filmând ceea ce vă interesează.

Dacă timpul vă permite, mai puteți vizita și alte obiective de interes cultural-turistic din preajma ”Casei Bănățene”:

  • Biserica Catedrală din Toracu-Mare,
  • Biserica Ortodoxă Română din Toracu-Mic,
  • Căminul Cultural, cu vechi tradiții și cu cea mai mare sală de spectacole din Banat,
  • Casa de naștere a academicianului Emil Petrovici,
  • Criptele dinastiei de preoți Tempea din cimitirul Toracu-Mare.

(Casa bănățeană din Torac, Libertatea, Panciova, 2 și 9 iunie, 2007).

Muzeul Etnografic din Satu-Nou

Ideea unui muzeu la Satu-Nou datează de mai mulți ani, dar s-a realizat abia în 2002, pe 24 iunie de Rusalii când a fost inaugurat (două încăperi la Căminul Cultural din localitate, restaurate de membrii Departamentului de Artă și Cultură DAC din acest sat).

Spațiul muzeal conține obiecte vechi de 47 ceasnic, unelte agricole vechi, costume populare românești și sârbești, documente din diferite perioade, documente despre trecutul satului, ziare și reviste vechi, cărți bisericești, monede vechi.

”Este interesant de a vedea cum arătau în trecut unele obiecte, precum: jugul de boi, plugul – modelul vechi tras de animale și folosit în agricultură, haina de șubă purtată pe timp de iarnă, fusta de lână purtată de femeile mai în vârstă, ciuvaniul de frământat pâinea, lopata de introdus pâinea în cuptor, cotărița de ținut aluatul de pâine, răzobiul de țesut, vârcelnița, țolul de cai, șcripătul, mașina de făcut legături – funii, de legat tuleii, snopii de grâu, orz…toate aceste obiecte devenite acum o rarite la casa omului, ele fiind înlocuite cu mașini modernizate și haine din perioda recentă.

Dintre piesele de port popular sunt expuse: cârpa de învelit, care dateză de peste 80-90 de ani, opincii de diferite mărimi, costum femeiesc pentru sărbători, cămașă femeiască…

Sunt expuse și documente din anul 1800 și din alți îndepărtați ani, scrise în limba germană, documente despre activitatea economică și culturală a satului, primele ziare apărute în sat și alte sate românești: ”Foaia Bobocilor”, ”Familia”, ”Drapelul”, ”Transilvania”…, albume cu poze vechi, portrete ale unor personlități istorice…

Toate aceste zestre, păstrate până nu de mult în podurile casei și în ungherele obscure ale șoproanelor imense, bătute de ploi sau uscate de arșița verii și-au aflat acum un nou adpăpost, un spațiu comun în încăperile acestui muzeu, ca o colecție deosebită a valorilor culturale și spirituale”. (Teodora Ocolișan, Muzeul Etnografic din Satu-Nou, o dovadă a trecutului și a convețuirii românilor și sârbilor din Satu-Nou, Libertatea, Panciova, 19 mai, 2007).

Casa Românească din Uzdin

La inițiativa Societății Literar – Artistice ”Tibiscus” din Uzdin, în acest sat s-a fondat, pe 21 mai 2005, prima Casă Românească din Banatul sârbesc. Cu ajutorul numeroșilor uzdineni, ce a dovedit, pe parcursul anilor, un adevărat centru cultural românesc.

De altfel, ideea constituirii unui astfel de ”centru” a existat la Uzdin, dar s-a realizat abia în momentul când Dorel și Dan Dimcea au pus la dispoziția S.L.A. ”Tibiscus” casa lor părintească, pentru a folosi drept lăcaș al manifestărilor culturale organizate în satul lor natal.

În acest scop ”fiecre spațiu al acesei case și-a găsit menirea. Fiecare vizitator poate afla ceva ce îi stârnește interesul, de la vechile obiecte casnice, cărți, picturi, până la cupele și medaliile sportive. Astfel, în incinta ”Casei Românești” se află: Biblioteca ”Petru Mezin”, Galeria ”Torna, torna frate”, Terasa Poeților ”Târgoviștea”, Camera Muzeală ”Sportul la Uzdin prin veacuri”, precum și o bogată colecție de piese muzeale folosite cândva în viața și activitatea țăranului uzdinean și o colecție de port popular românesc, la fel și tradiționala ”sobă uzdinențească”.

Biblioteca ”Petru Mezin” are un fond de 3.000 de cărți, repartizate pe domenii: proză, teatru, religie, istorie…

Galeria ”Torna, torna frate” dispune de cca. 40 de picturi ale renumiților artiști uzdineni, ea găzduind mai multe expoziții de pictură. Poeții și-au aflat spațiul minunat pe Terasa Poeților ”Târgoviștea”, nume dat pe baza unei colaborări strânse cu poeții din Târgoviște, terasa aflându-se la intrarea în acestă casă muzeu. ”Soba țărnului” este o mare tracție, în ea fiind amplasate obiecte vechi, precum unelte din agricultură, obiecte de uz casnic, mobilier vechi, camera oferind o atomosferă aparte, amintind vizitatorilor de vremurile care au fost și de unele obiceiuri, acum uitate.

Există și o expoziție în er liber de unelte din agricultură, fiind expuse o trăsură o sanie, tot felul de mașini agricole. Anul trecu s-a construit o scenă de vară”. (Teodora Ocolișan, Casa Românească din Uzdin, Libertatea, Panciova, 26 mai, 2007).

Camera Etno din Uzdin

Societatea Femeilor Pensionare ”Bunicuțele” din Uzdin, care a luat ființă în urmă cu mai mulți ani și care și-au propus, ca obligație, păstrarea patrimoniului etnografic al românilor din Uzdin. În acest sens, la Căminul Cultural din acest sat, au deschis, în 2007, cu prilejul Zilelor de Teatru ale Românilor din Voivodina, o cameră etno, unde membrele asociației și-au expus obiectele lor de artizanat, precum și piese de port românesc și obiecte vechi care s-au aflat, pe timpuri, în fiecare gospodărie din Uzdin.

Țesături uzdinene păstrate în case particulare

C o v o a r e/Chilimuri

ANA BOIER

  • Cilimu al galben, ţesut de Sofia Boier (1900)
  • Cilimu al roşu, ţesut de Elena Pârvu (1958)

SOFIA BOSICĂ

  • Cilimu  al roşu, ţesut de Floarea Velici (1940)
  • Cilimu al vierge cu cunună la mijloc, ţesut de Floarea Velici (1940)
  • Cilimu albu  în unsprăce, ţesut de Floarea Velici (1920)
  • Cilimu  cu rânduri, ţesut de Floarea Velici (1920)

RODICA BULIC

  • Cilim măcrişat în doisprăce, ţesut de Florica Puia (1930)
  • Cilim cu cunună, ţesut de Florica Puia (1930)

ANUŢA CREŢU

  • Cilim cu dudu, ţesut de Dămianca Creţu (1880)
  • Cilim cu răţălie, ţesut de Sofia Mândrea (1905)
  • Cilim cu păsărilie, în  lilau, ţesut de Ana Almăjan (1920)
  • Cilim în farbă,  ţesut de Aniţa Creţu (1960)

SILVIA DALEA

  • Cilim alb cu cărmăjân, ţesut de Linca Petroi (1900)
  • Cilim vierge ca ponieviţa, ţesut de Sofia Dalea  (1935)

DOINA DOCLEAN

  • Cilimu cu fabrica, ţesut de Reveca Oalge (1990)
  • Cilim alb cu flori, ţesut de Reveca Oalge (1990)

SOFIA DOCLEAN

  • Cilim alb cu  colţoni galbeni, ţesut de Părăschia Lupulescu (1912)

ANUICA DRĂGHICI

  • Cilim în doisprăce, ţesut de Eva Borca (1970)
  • Cilim  în unsprăce, ţesut de Anuţa Drăghici (1970)
  • Cilim farba vinului, ţesut de Linca Borca (1926)
  • Cilim alb cu colţuri în galbăn fărbos, ţesut de Linca Şuboni (1928)

DRĂGUŢA STOIA

  • Cilim jândari, ţesut de Florica Stoia (1945)
  • Cilim galbăn fărbos, ţesut de Florica Stoia (1932)
  • Cilim alb cu trandafiri, ţesut de Florica Stoia (1950)

MĂRIA FIZEŞAN

  • Cilim alb cu colţuri în lilau, ţesut de Solomia Drăghici (1905)
  • Cilim jândaricu colţuri în caisă, ţesut de  Solomia Drăghici (1906)

GEORGETA GHERMINEANŢ

  • Cilim cu pana plişului, ţesut de Ana Şămanţ (1912)
  • Cilim în unsprăce, ţesut de Florica Iepure (1970)

SOFIA GIURA

  • Cilim cu rânduri, ţesut de  Ana David (1936)
  • Cilim în  doisprăce, ţesut de Măria Lifa (1956)
  • Cilim cu cunună, ţesut de Florica Giura (1945)
  • Cilim drap, ţesut de Florica Giura (1945)

MĂRIOARA IONAŞCU

  • Cilim roşu, ţesut de Chila Puia (1880)
  • Cilim cu colţuri, ţesut de Chila Puia (1934)

MĂRIA MILICEVICI

  • Cilim cu dudu, ţesut de Dămianca Spăriosu (1903)
  • Cilim cu rânduri, ţesut de Dămianca Spăriosu (1903)

ANA NEDA

  • Cilimu al roşu, ţesut de Linca Boier (1960)
  • Cilimu al vierge, ţesut de Ana Măran (1930)
  • FLORICA NEDA
  • Cilim cu biogradu, ţestu de Ana Spăriosu (1912)
  • Cilim cu dudu, ţesut de Ana Spăriosu (1918)
  • Cilim roşu, ţesut de  Florica Oalge (1950)

ILEANA OALGE

  • Cilim  în roşu, ţesut de Anuica Măran (1953)
  • Cilim în doisprăce, ţesut de Anuica  Măran (1954)
  • Cilim în alb, ţesut de Lenca Bagiu (1930)
  • Cilim cu rânduri, ţesut de Lenca Bagiu (1890)

DOINA ONCIU

  • Cilimu cu gramafonu, ţesut de Linca Fâra (1930)

ANA PEROVICI

  • Cilimu al jândari, ţesut de Florica Iepure (1925)
  • Cilim măcrişat, ţesut de Florica Iepure (1924)

MĂRIA PUIA

  • Cilim cu bocalu, ţesut de Carolina Bălan (1900)
  • Cilim roză, ţesut de Solomia Lupulescu (1880)

MĂRIA RADU

  • Cilim cu bocalile, ţesut de Floarea Groza (1930)
  • Cilim cu rânduri, ţesut de  Floarea Groza (1932)

SPERANŢA RĂMEANŢ

  • Cilim alb, ţesut de Floarea Rămeanţ (1972)
  • Cilim galbăn fărbos, ţesut de  Floarea Rămeanţ ( 1960)

MĂRIOARA SÂRBU

  • Cilim în alb cu tri piene, ţesut de Livia Boroancă (1910)
  • Cilim în alb cu flori, ţesut de Livia Boroancă (1908)
  • Cilim în farbă cu mijlocu vierge, ţesut de Anuica Motorojescu (1948)
  • Cilim farba vinului, ţesut de Anuica Motorojescu (1946)

RODICA SECHEŞAN

  • Cilim cu pana plişului, ţesut  de Măria Şocardă (1961)
  • Cilim galbăn fărbos, ţesut de Măria Şocardă (1956)

LETIŢIA STOIA

  • Cilim farba ursului, ţesut de Măria Giura (19   )
  • Cilim cu umbrariu, ţesut de Măria Giura (19   )
  • Cilim cu cunună, ţesut de Măria Giurca (19   )

DOINA ŞUBONI

  • Cilim cu dudu, ţesut de Chila Miclea (1895)
  • Cilim farba vinului, ţesut de Ana Linţa (1935)
  • Cilim farba mărului cu cunună la mijloc – ţesut de Florica Linţa 1960
  • Cilim roşu, ţesut de  Florica Linca (1965)
  • Cilim  în doisprăce  ţesut de  Aniţa Onciu (1940)

VALENTINA ŞUBONI

  • Cilim vierge, ţesut de Floarea Vereşan (1920)
  • Cilim alb, ţesut de Floarea Vereşan (1920)

ANUŢA VELICI

  • Cilim pe albu cu doi trandafiri, ţesut de Floarea Neda (1892)
  • Cilim lilan, ţesut de Floarea Neda (1892)

MĂRIA VELICI

  • Cilim negru, ţesut de Flaorea Puia (1921)
  • Cilim în doisprăce, ţesut de Măria Bălan(1945)
  • Cilim alb cu fabrica, ţesut de Floarea Puia (1925)
  • Cilim galbăn cu rânduri, ţesut de Livia Neda (1895)
  • Cilim pră albu, ţesut de Floarea Puia (1955)
  • Cilim pră albu, ţesut de Floarea Puia (1955)
  • Cilim cu două urzare, ţesut de Floarea Puia (1930)
  • Cilim cu  mama măşcioane, ţesut de Floarea Puia (1932)
  • Cilim cu rânduri, ţesut de Floarea Puia (1925)

 

T r a i s t e

ANA  BOIER

  • Straiţă mare cu trandafiri, ţesută de Sofia Boier (1960)
  • Straiţă cu sărituri, ţesută de Sofia Boier (1890)

SOFIA BOSICĂ

  • Straiţă mică cu pana plişului, ţesută de Floarea Velici (1940)

MĂRIOARA COCORA

  • Straiţă cu postaică, ţesută de Anuica Petruţ (1929)

ANUŢA CREŢU

  • Straiţă  mare cu rânduri în vierge, ţesută de Aniţa Creţu (1970)
  • Straiţă mică în farbă făloasă, ţesută de Aniţa Creţu (1970)

SILVIA DALEA

  • Straiţă cu păsarea, ţesută de Sofia Dalea (1939)

ANUICA DRĂGHICI

  • Straiţă mare cu cocoru, ţesută de Anuţa Drăghici (1971)
  • Straiţă cu rânduri, ţesută de Anuţa Drăghici (1978)
  • Straiţă cu biece, ţesută de Anuţa Drăghici (1980)
  • Straiţă mică în jândari, ţesută de Eva Borca (1968)

MĂRIA FIZEŞAN

  • Straiţă mare cu cocoru şi trei pienie, ţesută de  Solomia Drăghici (1951)
  • Straiţă mică cu trandafiri, ţesută de Solomia Drăghici (1951)
  • Straiţă  mare măcrişată, ţesută de Solomia Drăghici (1951)
  • Straiţă mare cu sărituri, ţesută de Solomia Drăghici (1951)
  • Trei  străiţi mici cu boambie, ţesute de Solomia Drăghici (1951)

SOFIA GIURA

  • Straiţă cu cocoru, ţesută de Măria Lifa (1954)

FLORICA NEDA

  • Straiţă cu rânduri, ţesută de Florica Oalge (1950)

DOINA ONCIU

  • Straiţă cu pana de pliş, ţesută  de Linca Fâra (1968)

MĂRIOARA SÂRBU

  • Straiţă mare cu cocoru, ţesută de Anuica Motorojescu (1985)
  • Straiţă mică cu cocoru, ţesută de  Anuica Motorojescu (1985)
  • Straiţă de dus la nănaşu cu trandafiru, ţesută de Anuica Motorojescu (1955)
  • Straiţă mică de strâgat givăriţa, în alb cu flori gemene cu cocori, ţesută de Ana Sârbu (1995)
  • Straiţă  micuţă, ţesută de Ana Sârbu (1967)
  • Straiţă cu rânduri,  în alb, ţesută de Ana Sârbu (1985)
  • Şase straiţe mici, ţesute de Ana Sârbu (1985)
  • Straiţă mare de dus părăstasu, ţesută de Floarea Sârbu (1958)
  • Straiţă mare cu boambe în negru, ţesută de Ana Sârbu ( (1957)
  • Straiţă mijlocie cu boambe, ţesută de Anuica Motorojescu (1985)
  • Straiţă mică cu boambe, ţesută de Anuica Motorojescu (1985)

RODICA SECHEŞAN

  • Straiţă mare cu cocoru, ţesută de Florica Iepure (1989)
  • Straiţă mică cu cocoru, ţesută  de Florica Iepure (1989)
  • Straiţă neagră cu boambe, ţesută  de Măria Puia (1970)

LETIŢIA STOIA

  • Straiţă mare, ţesută  de Măria Giurca (1985)
  • Straiţă mijlocie, ţesută de Măria Giurca (1983)
  • Straiţă mică, ţesută de Măria Giurca (1983)

VALENTINA ŞUBONI

  • Straiţă cu rânduri, ţesută de Viorica Stoia (1982)
  • Straiţă mare cu rânduri, ţesută  de Viorica Stoia (1982)

ANUŢA VELICI

  • Straiţă mică cu flori, ţesută de  Florica Măran (1940)

 

B r â u r i

BOSICĂ SOFIA

  • Brâu cu două urzare, ţesut de Floarea Velici (1940)

MĂRIOARA COCORA

  • Brâu cu două urzare, ţesut de Vioara Barbu (1923)
  • Brâu cu măru, ţesut de Vioara Barbu (1923)
  • Brâu cu rânduri, ţesut de  Bioara Barbu (1923)
  • Brâu cu  pana plişului, ţesut de Florica Linţa (1935)
  • Brâu cu săritură, ţesut de Florica Linţa (1935)

ANUŢA CREŢU

  • Brâu cu cocoru încopceat, ţesut de Aniţa Creţu (1968)
  • Brâu în verge, ţesut de Aniţa Creţu (1968)

SILVIA DALEA

  • Brâu cu biece, ţesut de Sofia Dalea (1890)

SOFIA GIURA

  • Brâu cu două urzare, ţesut de Măria Lifa (1953)
  • Brâu cu cocoru, ţesut de Măria Lifa (1953)
  • Brâu cu rânduri, ţesut de Florica Giura (1921)

FLORICA NEDA

  • Brâu cu trandafiri, ţesut de Florica Oalge (1912)
  • Brâu cu cocoru, ţesut de Florica Oalge (1950)

DOINA ONCIU

  • Brâu cu trandafirii, ţesut de Linca Fâra (1968)

MĂRIOARA SÂRBU

  • Brâu de o pătură în vierge, ţesut de Anuica Motorojescu (1966)
  • Brâu de o pătură cu cocoru, ţesut de Ana Sârbu (1970)

RODICA SECHEŞAN

  • Brâu cu cocoru, ţesut  de Florica Puia (1970)

ANUŢA VELICI

  • Brâu  lat cu mama măşcioane, ţesut de Florica Măran (1950)
  • Brâu cu trandafiru, ţesut de Florica Măran (1950)
Vladimirovaț/Petrovasâla

Lada cu zestre a Mariei Jivcov

 Marie Jivcov din Vladimirovaț, dispune de o bogată colecție de port popular românesc din satul Petrovaâla de altădată, Vladimirovațul de astăzi. Costume de port popular din acest sat care se purtau în săbrători acum o sută de ani și pe care le-a moștenit de la bunica ei.

***

Zrenianin, ”Muzeul” particular al Ileanei Oalge

Pictorița Ileana Oalge din Zrenianin, originară din Uzdin, pe lângă colecția sa de pictură naivă, dispune și de o colecțtie , cu vreo două sute de obiecte și piese de port popular românesc, traiste – de diferite mărimi – cătrânțe, oprege, fețe de masă, brâuri… precum și o colecție cu 24 de păpuți înbrăcate în port popular uzdinean.